Scriu postarea aceasta inspirata de un post de pe Facebook: Ii mutam pe copii in banci sau nu?
In primul rand as vrea sa va spun de amintirile mele din anii de scoala primara si despre banca in care stateam. Dar nu imi amintesc. E o ceata totala peste amintirile mele din acea perioada. Cred insa ca nu a fost ceva ce m-a marcat, in bine sau in rau, altfel mi-as fi amintit. Imi amintesc insa perioada din liceu si de dragele mele colege de banca, da, asta imi amintesc bine. Stateam cu cine doream noi pe atunci. La facultate ne asezam … in bisericute, stiti voi. Si la cursuri si la examene. Acum, la cursurile de franceza din tara aceasta straina stau mereu langa aceiasi oameni, dar ar trebui la un moment dat sa imi gasesc alt loc, deoarece vreau sa am oportunitatea sa comunic in alta limba si cu altii.
La clasa mea de scoala primara, inca din clasa pregatitoare, i-am mutat in permanenta pe copii. Cam la 2-3 uneori 4 saptamani ii mutam. Radical. In functie de unitatile de invatare, de nevoile momentului, de simpatiile si antipatiile pe care le sesizam. Aveam cartonase cu numele lor pe care le asezam pe banci si un plan al clasei. Munceam la el ceva timp pentru a gasi asezarea perfecta si pentru ei si pentru mine. In plus, asezarea pe grupuri ne lasa un spatiu liber in mijloc – acolo ne adunam sa cantam, sa ne jucam, sa batem din picioare siruri de numere… In mijloc ii adunam cand doream sa explic sau sa prezint ceva si as fi vrut sa ii am pe toti cat mai aproape, in pauza de 3 minute ca sa dansam…
Grup, grupare, buchetel
1. Clasa mea a avut mereu o asezare in grupuri. Copiii stateau fata in fata, se intorceau usor intr-o parte pentru a privi la tabla. Dar cum erau multe momente in care nu scriam pe tabla si si mai multe momente in care ei lucrau in grup asezarea aceasta nu a fost un inconvenient. De aceea ii mutam pe principiul: cine a stat mai in spate, vine mai in fata, cine a stat la mijloc se duce mai in fata ori mai in spate, cine a stat cu fata va sta intr-o parte…. Acesta a fost mereu prima schimbare.
2. Apoi ii asezam in functie de nevoile mele: daca aveam de predat continuturi mai dificile, aduceam in fata copii care ar fi avut nevoie de ajutor, sa fie mai mult sub privirea mea si duceam in spate copii care se descurcau singuri.
3. I-am asezat pe copii in functie de felul in care se comportau: daca aveau nevoie de ajutor, stateau langa colegi ce puteau oferi ajutor; daca erau copii care aveau nevoie de un impuls, de energie, stateau langa colegi vorbareti, rapizi in efectuarea sarcinilor. S-au format asa multe prietenii si deseori discutam de faptul ca in aceeasi clasa erau colegi care nu se jucasera impreuna sau nu vorbisera atat de mult unul cu celalalt, dar asezarea in banci i-a fortat sa isi faca noi prieteni.
Alege cu cine vrei sa stai
4. Inainte de vacante, in ultima saptamana, ii lasam sa se mute cum doreau, in care grup sau banca doreau, sa stea cu cine le era prieten. Mutarea acesta nu era in beneficiul meu, deoarece copiii se asezau impreuna, in acelasi grup de prieteni si in timpul orelor erau vorbareti. Dar mi s-a parut firesc sa fie si asa, dupa un timp in care au stat cum i-am asezat eu, sa fie si momente in care sa stea langa cine doresc.
La un moment dat devenise un eveniment special mutarea in banci. Ii anuntam: Maine veti sta in alta banca. Sa va cautati locul. Unii erau curiosi: Oare langa cine voi sta? Doamna, nu vreau sa stau langa … Doamna, ne lasati pe mine si pe Ioana sa stam una langa alta? Si da, de multe ori indeplineam dorinte. E firesc sa fie asa, sa stai langa cine vrei. Interesant este ca dupa 2-3 saptamani copiii care cerusera sa stea unul langa altul doreau sa faca o schimbare. Am discutat mult despre aceste schimbari. Copiii erau de acord. Au inteles rolul si importanta mutarii in banca.
Stiu ca unii parinti imi spuneau ca e foarte potrivita actiunea mutarii in banci, deoarece dansii aveau amintiri despre acelasi coleg timp de patru ani si aceeasi banca din care uneori ar fi vrut sa se mute. Da, au fost si parinti care nu considerau potrivita metoda mea si nu vedeau utila asezarea in grupuri. Am amenajat clasa si in stil clasic, cu bancile orientate spre tabla, insa in acest fel spatiul liber din mojlocul clasei a disparut, iar lucrul in grup a fost mai dificil, nu mai era spontan.
Cum e la voi in clasa? Ii mutati pe copii? Cat de des? O data pe semestru sau deloc? Aveti niste reguli? E important pentru voi sau pentru ei sa se mute in alte banci?
Alte articole de pe blog Pasarea de nea , Decorul clasei.
Ema
Noi fiind multi si spatiul mic, avem orientarea clasica a bancilor. Insa ne mutam, la 3-4 saptamani. Si eu fac acasa planuri si schite, cine cu cine, cam pe aceleasi criterii.
Pentru mine este mai putin important, dar pentru copii este. Isi fac prieteni noi, se invata cu locuri si pozitii diferite, se obisnuiesc sa accepte cat mai multi colegi. Si, la fel, cand afla ca "ne mutam iar", au emotii mari… e palpitant momentul. 🙂