Ce vor parintii? – dorinte, aspiratii, ambitii

Ce vor parintii?

Parintii au ambitiile lor. Sa le fie copiii mai scoliti decat au fost ei, sa stie mai multe, sa aiba tot felul de abilitati. Scoala nu le satisface dorintele. Nu are cum. Apare conflictul. Parintii vor mai mult, cer mai mult de la scoala, considera ca profesorul nu da destule teme, nu e destul de sever. Sau parintii vor altceva. Si iar apare un conflict, parintii considera ca se dau prea multe teme, programa prea incarcata, profesorii prea severi.

Problema – Nu exista o scoala care sa multumeasca ambele categorii de parinti

Solutia – Un profesor bun e cel care corespunde idealurilor tale, care e asa cum vrei tu, parinte sau copil. Cautati un astfel de profesor, un astfel de invatator. Cred ca parintii merg pe drumul invers: cauta o scoala, un invatator despre care au auzit ca e buna / bun, pentru ca apoi, in cursul anului sa descopere ca nu e ceea ce doreau. Multi parinti ma roaga sa le recomand o scoala, un dascal. Nu pot. Pentru ca in Romania inca poti alege, le recomand sa viziteze scoala, sa vorbeasca deschis cu dascalul, sa ii afle parerile, modul de lucru. Sa stiti ca multi, foarte multi parinti, nu vorbesc cu dascalii. Foarte multi! Pe unii dintre parinti ii vezi in prima zi si atat.

Ce vor parintii? Vor multe: vor sa le stie copilul engleza, balet, inot, tenis, fotbal, pictura, muzica. Scoala ofera foarte putin la aceste capitole. Asa au parut cursurile de dupa masa. Avem nevoie de ele? Da! Programul copilului se aglomereaza, asa e. Dar il pot priva parintii de niste optiuni? Cand eram eu copil, in orasul in care locuiam, nu erau cursuri de inot, de balet, de tenis, de engleza. Acum nu stiu sa inot, engleza am invatat mult mai tarziu, singura, nu stiu sa joc tenis, nu stiu sa dansez. Dar as vrea sa fi avut sansa de a face toate aceste lucruri. Asa e si cu parintii din ziua de azi.

Problema: Un program prea incarcat

Solutie: Parintii si profesorii ar trebui sa fie parteneri. Si profesorii sa stie care sunt aptitudinile copiilor din clasa si sa ii incurajeze. Sunt copii carora le place dansul? Faci cu ei o trupa de dans. (Noi am avut in fiecare an. Si in fiecare an fetele isi pregateau singure dansul pentru serbari.) Sunt copii carora le place un sport? Invita-i la orele de sport sa prezinte colegilor o miscare interesanta, sa ii invete un truc, o pasa, o regula. Da, e nevoie de orele de dupa masa, unele chiar pana seara tarziu. Eu cred ca nu putem renunta la ele, chiar daca se aglomereaza programul. Ma gandesc acum la copilul meu: si noi am incercat tot felul de cursuri si da, programul a fost uneori prea incarcat. Ne-am oprit cand a vrut ea, am renuntat la ce a crezut ca nu i se mai potriveste. Dar acum, ma felicit ca a fost la ore de engleza o data pe saptamana de la ora 18.00 la 20.00 si ca a invatat sa inoate. Acum e la o scoala internationala si e fericita si se simte confortabil ca poate vorbi in engleza. Altfel, ce ne-am fi facut? Va sfatuiesc sa gasiti un echilibru intre programul de scoala si cursuri optionale. Sa alegeti cursuri pe care copilul si le doreste. Sa renuntati daca e obosit sau nu ii mai plac. Sa cautati altceva. Si da, daca poate, sa stie sa danseze, sa stie engleza, sa practice un sport.

 

Si ce mai vor parintii?
Pai vor sa le stie copiii carte. Da, poate programa e incarcata, manuale nu exista uneori, sunt prea multe caiete de exercitii, ore prea plictisitoare, profesori severi sau nu. Cu programa nu am nicio treaba. E buna asa cum e. Cu manualele la fel – din partea mea pot sa lipseasca. Temele? Ei bine, daca vrei performanta la ceva, ai nevoie si de teme, ai nevoie de exercitiu individual, mult, sistematic, organizat. Altfel nu ne-am mai uita acum la jocurile olimpice. Doar nu credeti ca sportivii au ajuns acolo doar cu orele de educatie fizica de la scoala. Altfel nu ar mai fi cercetatori, inventatori, scriitori… Doar nu credeti ca a fi cercetator presupune sa inveti doar din manual si atat? Desigur, sunt si parinti si copii care nu doresc performanta. Si e foarte bine si asa. Fiecare e priceput la ceva. Dar asta nu inseamna ca toata ziua nu trebuie sa mai faca nimic, sa nu mai primeasca teme. Nu poti sa iti insusesti niste cunostinte doar o ora la scoala.

 

Problema: Prea multe teme

Solutie: Ideal mi se pare ca ar fi ca profesorii dintr-o scoala sa se inteleaga cumva in privinta temelor. Probabil in unele scoli se si face: profesorii de istorie sau de muzica nu dau copiilor teme cand acestia au teza la mate. E doar un exemplu. Si se poate si la clasele mici. Si mai exista temele creative, le spun eu. Temele care te scot din rutina, care te pun sa gandesti, sa cauti, sa iti pui intrebari si cred cu convingere ca acestea sunt solutia. Enumar aici unele dintre temele preferate la clasa mea: Adu un obiect care are legatura cu lectia de azi si spune care e legatura, Ilustreaza printr-un desen, Cauta ceva interesant, Scrie 3 propozitii despre…, Ia un interviu parintilor despre …, Construieste ceva care are legatura cu …, Scrie o scrisoare autorului…. Da, exista si teme plictisitoare poate: la mate nu scapi fara siruri de exercitii, la romana nu poti sa scrii o compunere, un eseu daca nu exersezi asta. Si da, exista copii care invata rezolvand mereu acelasi tip de exercitii. Dar cred ca daca exista un balans intre temele plictisitoare si cele creative, copiii vor fi mai atrasi in a se implica in invatare.

 

Si parintii mai vor … Cred ca vor foarte multe si nu pot sa ii condamn. Fiecare e liber sa isi doreasca ceva. Si dascalii vor foarte multe si iar nu pot sa ii invinovatesc. Solutiile nu vor veni de la centru. Nu, solutiile vin de la fiecare dintre noi pentru fiecare feliuta din viata noastra. Dar cred ca la un moment dat e foarte, foarte importanta comunicarea. Sa stii ce vrea copilul tau, sa stie el ce vrei tu de la el si cum poti sa il sprijini. Sa stie dascalul ce vrei tu, parintele, sa te asculte si sa stii tu, parintele cum sa iti expui problemele. Sa fie sedintele cu parintii (eu le spun intalniri cu parintii) unele in care nu invatatorul / profesorul vorbeste, ci o intalnire in care se gasesc solutii. Exista intalniri cu parintii la care parintii nu indraznesc sa spuna nimic, nu din cauza dascalului, ci din cauza celorlalti parinti: Ce vor spune ceilalti daca eu ….?

Stiu sigur ca veti gasi solutii. Poate nici nu aveti probleme?

Alte articole pe blog: Confesiunile unui prieten imaginar, 12 abilitati digitale pentru profesori.

Ema