Am eu teoriiile mele pentru acest subiect: Clase bune si clase slabe. Inainte de a le expune, pentru a nu-mi influenta cititorii, te invit sa reflectezi asupra intrebarilor de mai jos. Daca ai o opinie, te invit sa scrii un comentariu. Poti participa la discutii in grupul de Facebook EmaLaScoala sau pe pagina mea EmalaScoala.
Cum e clasa ta? E o clasa buna sau e una slaba?
- Exista clase bune si exista clase slabe? Exista si clase mixte?
- Ce face ca o clasa sa fie buna sau slaba?
- La ce o raportezi ca sa spui ca e buna sau slaba? Cu ce compari, care sunt criteriile?
- O clasa buna are copii cuminti, destepti, silitori?
- O clasa slaba are copii obraznici, lenesi, care nu invata?
- O clasa buna e cu elevi cu potential si una slaba are elevi fara prea mult potential?
- Clasele bune sunt la oras si cele slabe sunt la tara?
- In cadrul aceleiasi scoli, la oras sa zicem, exista clase bune si clase slabe?
- Clasa buna e intotdeauna A si clasele din urmatoarele litere ale alfabetului nu sunt asa bune?
- Cum se simte profesorul unei clase bune? Cum se simte cel care conduce o clasa despre care se spune ca e slaba?
- Licee bune, gradinite foarte bune, scoli foarte bune – ce le da valoare?
- Daca exista clase bune si clase slabe, de cat timp e nevoie ca o clasa slaba sa devina buna? Se poate si invers?
Care e parerea ta? Te invit sa o scrii in comentarii.
Ema
M-am întors în învățământ în 2014. Am dat examen de titularizare, am luat 8.83, parcă au fost note mai mari și am intrat prima pentru suplinire. Am prins singurul post din oraș, Intr un cartier de romi, la clasa a III într-o școală unde nu existau săli de clasă suficiente. Așa că, eu împreună cu elevii ne plimbam de la o clasă la alta, în funcție de cum aveau ceilalți educația fizică. Clasa avea înscriși 24 de elevi din care frecventau școală 12 elevi. Anul următor am ajuns la o școală aproape de centru, școală bună unde am luat pregătitoare, clasă formată pe criteriul acești copii nu îi avem pe liste, nu ne preferă, și am avut iarăși un colectiv de copii romi din familii nevoiașe. Celelalte clase aveau elevi aleși pe sprânceană, săli de clasă adecvate, eu și elevii mei am făcut cursuri in fosta cancelarie unde am adus de acasă ce mi a trebuit, adică jucării, calculator, am primit de la o învățătoare ceva planșe, am cumpărat seturi de litere, cifre etc. Am dat titularizare, din nou, am luat 9,25. Am avut a 4 a notă și m-am titularizat in mediul rural într-o un sat nu departe de oraș, 34 de kilometri, unde sunt fericită. Și eu, și copiii. Încă aduc de acasă, dar mă susține și directorul. Am lucrat frumos, integrat. Am un colectiv bun. Doi copii au probleme, dar ne descurcăm. Părinții sunt aproape de copii și de mine. De ce m aș întoarce în oraș? Că sunt bine pregătită? Să fiu tratată cu aceeași considerație că înainte? Clasa bună, după părerea mea, este aceea unde copiii vin de plăcere la școală, cadrul didactic își face treabă și este motivat/ apreciat, părinții se implică în activitatea școlii.
Daniela, Iti multumesc pentru raspuns.
Bună, Ema!
În primul rând îți mulțumesc pentru doza de inspirație pe care mi-o asiguri prin articolele, ideile, întrebările și provocările tale!
Clase bune și clase slabe….. De obicei etichetele ne limitează și asta nu face excepție. Nu cred în clase bune și slabe, în copii buni și copii răi, ascultători și neascultători. Asta ar însemna că aceste clase sunt întotdeauna bune (ce-o fi însemnând și asta?!) sau întotdeauna rele. O clasă este ceea ce este. Adevărat e că așa cum un copil este de regulă oglinda părinților lui, o clasă e oglinda învățătorului. Ați observat cum le transmitem toate stările noastre? Clasele au personalitate. Asta da! Ești o fire calmă? Așa este și clasa ta. Etichetele acestea se nasc din stilul școlii noastre de a încuraja competiția mai degrabă decât competența personală. Există clase slabe deoarece noi nu reușim să găsim în fiecare copil ce are el de oferit lumii, darul lui, talantul sau cum vrei să-i spui. Copiii sunt diferiți și asta-i toată frumusețea meseriei noastre: să găsim și să apreciem aceste diferențe. În ele stă de regulă și înclinația sau talentul unui copil. Trebuie doar să-i dăm ocazia și curajul de a se expune, de fi vulnerabil în fața celorlați. Clasele sunt minunate. Ca și noi.
Bianca, Si eu iti multumesc pentru comentariu. Imi place sa stiu si gandurile altora. 🙂
Mesajul meu o să fie scurt. După 25 de ani, experiență la sat, în școală de oraș, dar la periferie, la liceu (pedagogic) și școală ”de fițe”, metodist, responsabil de centru metodic, membru în CC, pot afirma cu responsabilitate că oamenii care vor ”să facă treabă” se străduiesc să ajungă în școli în care copiii au sprijinul părinților. Acolo se muncește cu adevărat și acolo rezultatele se obțin cu mult efort. Toți colegii care au venit la noi, prin transfer, de la școli de la sat sau de la periferie au recunoscut acest lucru. Și, repet: știu ce zic. Știu ce înseamnă să ai clasa plină de romi, înființată tocmai pentru că aceștia eu venit, pentru carnetul de alocație; deci știu ce înseamnă să îi aduci copilului în fiecare săptămână câte o păpușă, căci altfel nu vine la școală; știu ce înseamnă să ai marea ”performanță” de a face copilul, într-un an de zile, să vorbească limba română; știu ce înseamnă să ai ”traducător” la clasă; știu ce înseamnă să petreci timpul alături de copii care așteaptă un mijloc de transport spre fermă, chiar și până la 6 ore în plus; știu ce înseamnă să te asiguri că ai caiete și creioane în permanență, din banii proprii; știu ce înseamnă să decupezi zeci de siluete, ca să ai material didactic; știu ce înseamnă să pleci de acasă la 6 dimineață și să te întorci la 6 seara sau mai târziu. Știu … Și totuși, repet: munca adevărată în școlile mari este. Părerea mea!
Alina, Iti multumesc pentru comentariu. 🙂
Si pana la urma unde v-ati expus parerea? Ma asteptam la o dezbatere mai ampla
In scoala unde invata copilul meu sunt “clase bune” si “clase slabe”. Sa va explic cum se formeaza. Invatoarele, profesoarele de engleza, directoarea, inca de la clasa pregatitoare fac mare caz de clasele de engleza intesiv, prezentandu-le ca si cand ar fi niste clase rupte din rai, sau, daca nu crezi asa ceva, atunci prezinta celelalte clase ca si cand ar fi desprinse din iad. Orice parinte care este interesat de evolutia copilului sau este incurajat pe toate caile sa dea la clasele de intensiv. daca exista vreun copil caruia nu ii place engleza, care nu se pricepe la engleza, i se spune sa incerce oricum. Este rost de multe anrajamente, e lesne de observat, sunt multi copii care fac pregatire cu profesorii de la clasa si, desigur, multi copii ajung in clasa a 5-a cu un nivel foarte foarte bun al limbii engleze obtinut nu de la scoala, nici de la meditatie, ci de la scolile private in care parintii pompeaza bani si timp ca apoi profesoarele de engleza sa mearga la olimpiade si sa isi asume ele meritele.
trecem peste, totusi. ce obtinem in clasele a 5-a? absolut toti parintii care cred ce li se spune, sau daca nu cred, sunt totusi speriati de perspectiva unor clase atat de slabe pe care li se spune, cu profesori slabi (culmea, profesorii sunt ai scolii, cum sa te lauzi ca unele clase au profesori mai buni cand toti profesorii sunt in aceeasi scoala si tu, scoala, directorul decizi ce profesori la ce clase ajung? pai decat sa ii sperii pe parinti ca daca nu isi dau copiii la intensiv nimeresc profesori slabi, mai bine aloca profesori buni si la clasele care nu sunt de intensiv!!) cu elevi slabi… isi inscriu copiii la intensiv. Asa ca avem 2 clase … normale, zic eu. si 2-3 clase cu cei mai slabi copii posibil. acei copii de care parintii nu se preocupa deloc. Nu s-au preocupat niciodata. copii care vin singuri la scoala, cand vin, care iau 2, care fumeaza de la 10 ani. Si ma intreb de ce, oare? nu ar fi mai bine pentru toata lumea sa fie clase mixte, sa incercam sa ii ridicam si pe acesti copii de care nu le pasa nimanui?
nu, normal. adica ar fi bine, dar nu pentru profesori, cei cu pile la directori. pentru profesorii care trebuie (aia “buni”) cel mai bine este sa se trieze din capul locului, sa nu se chinuie degeeaba. amaratii, astia slabi, cu parinti saraci, inculti, astia sa stea separat ca sa nu ne complice noua existenta. daca trebuie neaparat sa complice existenta cuiva, sa o complice pe a profesorilor.. slabi (adica astia tineri, nou intrati in sistem, alti amarati care spera sa schimbe lumea dar ce sa vezi, primesc clase cu copii care intr-a 5-a nu stiu sa scrie, sa citeasca, stau cu castile in urechi, sparg in pauza dulapul cu telefoane mobile etc).
Ce de castiguri! Profesorii “bune”, cu pile la directori, au elevi “buni”, cu parinti implicati, care sa ii ajute sa ajunga departe, care sa ii trimita la meditatii, sa le explice ce nu le explica profesorii, sa le achizitioneze eduboom si cursuri private, iar profesorii ceilaalti primesc acei elevi cu care nu se poate lucra. Cand in clasele “slabe” se nimesresc si cativa elevi mai bunisor, nu mai sta nimeni de capul lor, pierduti in spatiu printre ceilalti 20 de copii problema
si, desigur, la materiile la care e doar un profesor in scoala, sa zicem tehnologie, franceza sau cine stie ce alta materie, profesorii se odihnesc la orele cu “clasele slabe”, ca oricum nu au cu cine.
Parintii, naivi, speriati, viseaza cai verzi pe pereti ca in clasele “bune” si calitatea umana a elevilor este mai buna! Asa ca se ingramadesc acolo dar, evident, faptul ca un elev ia 100 de puncte la Comper sau stie engleza (daca intr-adevar e cazul!) nu garanteaza ca este si un copil cuminte si asezat! Dar le garanteaza profesorilor cu pile mai multa liniste, mai putina chinuiala!
Intr-a 5-a la testele initiale ca clasele “bune” de intensiv au media clasei 9, si alea slabe 5. In interesul cui poate sa fie asa ceva??? Este evident, a profesorilor CARE TREBUIE. In schimb, elevii sunt la fel peste tot, mai ales azi. Cu grupurile lor de Whatsapp de iti vine sa suni la protectia….. adultului, daca e vreun amarat de adult pe grupul de copii (pentru ca, nu-i asa, nu prea vrei ca la 11 ani copilul sa aiba whatsapp propriu…), cu energizantul in mana, cu injuraturile pe buze si cate altele. Foarte trist. Clasele bune si clasele slabe, alcatuite artificial, cu chinuieli indelungate, sunt doar in interesul profesorilor (cum ziceam, a profesorilor… care trebuie, sunt destui victime colaterale, ca si parintii, ca si elevii aia slabuti care intr-o clasa normala ar putea sa creasca, dar intr-o clasa plina cu elevi de nota 4, cu profesori depasiti de situatie, cu parinti carora li se rupe… or sa ajunga si mai jos decat erau inainte