Una dintre pasiunile mele este scrisul. De aceea si am acest blog. Imi doresc mult ca elevii mei sa deprinda tainele scrisului. As vrea ca ei sa stie sa se exprime corect, coerent si logic. Dar nu e usor. Probabil in fiecare clasa sunt elevi priceputi la scris si elevi care au nevoie de mai mult exercitiu. Si elevi care nu au nevoie de prea multe explicatii si altii carora nu mai stii cum sa le explici. A scrie o compunere nu e un proces simplu la 9-10 ani in clasa a treia. Va prezint in articolul acesta unul dintre demersurile mele de a-i apropia pe copii de arta scrisului.
Motivatia pentru activitati de rutina
Elevii pe care ii am acum sunt diferiti de generatia anterioara. Si celorlalti le era greu, dar parca nu chiar asa. Acum le e greu sa se mobilizeze, sa se implice, sa dezvolte idei, sa repete, sa rescrie, sa reformuleze. Daca nu e ceva care sa ii atraga, nu se implica foarte mult. O parte dintre baietii din clasa sunt foarte pasionati de fotbal. Ar sta ore intregi sa joace fotbal, stiu numele echipelor internationale, pe ale jucatorilor, sunt patimasi cand joaca in curte cu mingea lor de burete. Dar nu se intampla acelasi lucru la ora de compunere. Insa eu nu ii las. Trag de ei cat pot, ii incurajez, le sterg cate o propozitie si ii rog sa reformuleze si sa rescrie. Le repet mereu ca obiectivul este de a arata tot ce stiu ei, de a scrie corect si logic. Cand le citesc compunerile caut parti bune, formulari, expresii folosite, idei frumoase si originale. Le spun: Uite, ideea aceasta nu am mai citit-o la alti colegi!, si acest lucru ii impresioneaza si ii motiveaza. E de scurta durata motivatia aceasta, dar mergem din aproape in aproape.
Pentru compunerea de data aceasta a fost nevoie de 4 ore: ora in care am vizitat Palatul Culturii din Targu Mures, ora in care am scris prima parte a compunerii, ora in care ei, acasa, au terminat compunerea si ora in care au dat feedback colegilor. Sunt 3 zile consecutive pentru aceasta activitate si acest lucru mi se pare tare important. Daca intarzii chiar si cu o zi, inspiratia ii paraseste pe copii, impresiile nu mai sunt „la cald”, feedbackul nu mai are acelasi impact.
Valorificam experienta de viata
Vizita la Palatul Culturii a fost o activitate organizata de Muzeul Judetean. A fost o activitate foarte frumoasa. Un ghid ne-a plimbat prin tot palatul si ne-a explicat cum a fost construit si ce se afla in fiecare sala. Am vizitat muzeul si expozitia de picturi, unde am vazut opere celebre, originale, apartinand pictorilor nostri: Luchian, Grigorescu, Tonitza. Erau, desigur, si picturi semnate de alti pictori romani. La muzeu copiii au vazut biroul primarului care a construit palatul acum 100 de ani, cateva obiecte, fotografii ale unor cladiri din localitate. Pentru ca palatul are niste vitralii extraordinar de frumoase, activitatea practica pentru elevi a fost de a realiza chiar ei niste vitralii.
A doua zi am rememorat impresiile acestei vizite. Surpriza, copiii nu isi aminteau tot felul de detalii. „Ii vedeam” cum scormonesc prin mintea lor sa isi dea seama ce au vazut si ce au facut. Am vorbit despre fiecare moment al vizitei si abia atunci au inceput sa apara ideile: Cum am ajuns la Palatul Culturii? Cat timp ne-a luat? Cine ne-a intampinat? Ce am facut prima data? Ce se afla la etajul unu? Ce ati vazut in muzeu? Succesiunea activitatilor e foarte importanta pentru copii. Multi nu reusesc sa isi dea seama ce au facut prima data, ce au facut apoi. De aceea atunci cand analizam un text literar e bine sa marcam momentele actiunii. E de ajutor la povestirea unei intamplari si la scrierea unei compuneri.
Planul compunerii, idei principale, banca de cuvinte
Le-am pregatit un plan cu idei sub forma unor intrebari si o banca de cuvinte. Ma felicit pentru ca am decis sa pun acolo pe foaie banca de cuvinte. Au fost puncte de reper pentru copii. Gasiti AICI planul compunerii.
- Am discutat despre partile unei compuneri si ce cuprinde fiecare: introducere, cuprins si incheiere.
- Am citit toate intrebarile.
- Am citit cuvintele de la banca de cuvinte.
- Am stabilit ce vor face cu aceste cuvinte: le pot folosi pe toate sau doar pe unele, le pot inlocui cu sinonime. S-a dovedit ca le-a fost de folos, chiar daca nu le-au folosit pe toate, macar le-au amintit ce aveau de scris.
- Am inceput cu introducerea. Ce scriem in introducere, cum formulam. Oral, am intrebat vreo 10 copii care e enuntul lor de inceput. Am analizat cum poate formula fiecare, astfel incat sa precizeze locul, timpul, personajele. Mi-a placut mult cand unii s-au desprins si au fost originali, formuland propriile lor enunturi.
- I-am lasat sa scrie introducerea, am verificat la absolut toti copiii daca au folosit alineat, daca au greseli, daca enunturile sunt corecte. Pentru ac introducerea a fost scurta, in momentul acesta, daca descopeream ceva gresit, era usor de corectat, de sters, de rescris.
- La cuprins am procedat la fel. Am luat prima intrebare. Am marcat alineatul pe caiet cu un punct. Oral am formulat diferite enunturi, variante, i-am ajutat sa reformuleze. Apoi i-am lasat sa scrie. Iar am verificat la absolut toata lumea. Apoi am trecut la intrebarea urmatoare.
- Nu am reusit sa terminam compunerea in clasa. Tot procesul acesta, discutiile orale, scrisul si verificatul a consumat mult timp. Le-a ramas pentru acasa sa termine compunerea, ultima intrebare din cuprins si incheierea.
- Oral am formulat enunturi pentru aceste intrebari.
Singuri sau impreuna?
Si totusi…
Desi am tinut strans de ei sa nu scrie inaintea clasei, doar ca sa termine, am avut si astfel de elevi. Cand eram pe la a doua intrebare din cuprins, doi elevi terminasera de scris toata compunerea. Pe caietele lor nu mai aveau alineate, la fiecare intrebare scrisesera raspunsuri formulate gresit. Au facut acest lucru doar ca sa termine de scris, nu pentru a obtine un text valoros, muncit. Da, au sters ce era in plus si i-am sfatuit sa se tina de restul clasei. E foarte important pentru invatator sa stie pe care elev il poate lasa sa se descurce singur de la un punct incolo si pe care trebuie sa il mai tina in activitate ghidata. Copiii se plictisesc daca trebuie sa repete, sa rescrie, sa reformuleze. Dar procesul elaborarii unui text este laborios, arareori copiii reusesc din prima. E nevoie de exercitiu, de antrenament, de repetitii, de rutina, la fel ca la oricare alta invatare.
Feedbackul din partea colegilor
A treia zi a fost etapa de feedback. O parte dintre elevi au citit cu voce tare compunerea. Trei dintre ei au citit-o pe toata pentru ca noi toti sa prindem firul logic. Altii au citit doar ce au scris acasa, deoarece eu citisem si verificasem lucrarile lor. Si aceasta activitate e grea. Copiii se plictisesc sa se asculte unii pe altii. Eu incerc sa ii tin motivati rugandu-i sa fie critici literari, sa descopere daca cei ce citesc au scris bine, are logica textul lor, daca aud formulari interesante. Audierea, ascultarea celorlalti e un exercitiu foarte bun: cat de atent esti la detalii? Acasa, unii dintre copii nu au mai acordat atentie detaliilor, au scris in graba doua enunturi ca sa termine. S-a vazut imediat unde ghidajul, motivatia si concentrarea pe activitate a disparut. Da, au primit feedback de la mine pentru aceste aspecte. Data viitoare stiu sa ii am in vedere. Trebuie sa reuseasca si ei!
A urmat feedbackul de la colegi. Elevilor mei le place sa se corecteze unii pe altii. Simt atunci ca sunt puternici, ca detin controlul. Nu ii las asa, le spun sa aleaga un creion colorat (verde, mov, portocaliu, albastru), sa citeasca textul si sa sublinieze usor unde vad o greseala. Nu au voie sa corecteze ei greseala. Autorul textului trebuie sa faca acest lucru. Inainte de a citi, le-am dat o sarcina: Sa descopere cum a scris colegul, ce le place si ce nu, ce expresii sau cuvinte deosebite vad, daca asezarea in pagina e corecta. Cativa au formulat oral feedbackul cu aspecte pozitive: Mi-a placut… Apoi au formulat feedbackul cu aspecte negative: Nu mi-a placut … La partea negativa nu a fost ceva de speriat, cei mai multi nu aveau nimic de zis. In general nu le-a placut caligrafia. Au scris pe caietul colegului doar feedbackul pentru aspectele pozitive: „Draga Stefan, Mie mi-a placut … . Mihai”.
Ce ai face diferit data viitoare?
Nu am mai realizat reflectia pentru aceasta activitate. Adica sa ii intreb ce a fost greu, ce a fost usor, ce ar face mai bine data viitoare. Tot procesul a durat, cum am scris mai sus, 3 zile. miercuri, joi si vineri. Dar luni vom face si activitatea de reflectie. Ma gandesc deja sa isi puna gandurile pe hartie, sa lipesc toate hartiile pe un poster, sa pastrez posterul pana la o noua activitate de scriere si sa pornim atunci de la gandurile lor. Sunt multumita de cum au lucrat. Pe foarte multi am reusit sa ii prind. Ii imbratisez in gand pentru ca nu s-au suparat pe mine cand le-am sters enunturile si i-am rugat sa corecteze si sa reformuleze. Le-am spus aceste lucruri, i-am apreciat si pentru cum au scris.
Daca si voi aveti o anume rutina pentru orele de compunere, daca aveti metode care functioneaza, va invit sa scrieti un comentariu la aceasta postare. Ne sunt de folos ideile voastre.
Alte articole pe blog: Harta textului, Drumul cartii.
Ema
Foarte utile ideile d -voastră ca întotdeauna.
Elevilor mei le cer un carnetele tip caiet A4 .În el notam expresii frumoase din cărțile citite ,avem expresii pe anotimpuri :primăvara,vara,toamna ,iarna,despre școală,despre cărți….. Lăsăm pagini libere pe tru a completa mereu când întâlnim expresii deosebite.
Elevii au nevoie de un reper în alcătuirea compunerilor iar aceste expresii îi ajută foarte mult.
Va citesc cu drag. Mereu cu bucurie. Uneori pentru ca descopar lucruri noi. Alteori pentru ca primesc confirmare pentru unele lucruri pe care le fac la fel.
Am facut compunerea dupa un plan de idei altfel decat la seria trecuta. Era o compunere despre toamna. Nu mai aveam nevoie de pregatire legata de tema compunerii pentru ca lucraseram doua texte in proza si o poezie despre toamna, facuseram si descrierea. Am creat mai multe expresii cu ei. Dupa discutia despre partile compunerii, le-am spus ca trebuie sa dea raspunsuri dezvoltate la intrebarile din plan. Am facut acest lucru deoarece am constatat la seria anterioara ca nu dezvoltau fiecare idee. Le-am dat un timp anume pentru fiecare idee si le-am cerut sa scrie pe o foaie, nu in caiet . Dupa ce expira timpul citeau 3 copii. La inceput i-am ales pe cei mai talentati. Pana la sfarsitul orei, fiecare copil a citit cate un fragment. Pe masura ce citeau mai apreciam cate o expresie, mai laudam cate o asociere reusita, ii puneam si pe ei sa faca aprecieri, sa spuna daca ar prelua ceva de la colegi. Am ales sa citim pas cu pas pentru a intra in atmosfera si cei mai reticenti, pentru a vedea cum au abordat raspunsul la intrebarea respectiva.
Ca tema pentru acasa le-am dat sa transcrie compunerea pe caiet sa o imbunatateasca sperand ca vor fi inspirati de ceea ce au auzit. Rezultatul a fost cu mult mai bun decat la cealalta serie pe acelasi tip de compunere.
La analiza compunerilor, fiecare a primit cate o foaie cu sarcina de a nota o expresie ce i-a placut. un aspect pe care l-a apreciat si altul pe care l-ar face altfel. Le-am cerut sa numeasca ei 2 copii care sa citeasca , iar eu am numit numai unul.
Eu ii notez si pentru cum se implica in analiza compunerilor pentru ca vreau sa invete sa se asculte , poate reusesc sa inteleaga ca pot invata mult si de la colegii lor. Imi notez calificativul pentru raspunsul la analiza compunerilor, iar data viitoare nu ii mai numesc. Am incercat in fel si chip sa ii fac sa se implice cu adevarat in acest moment si numai asa am obtinut, de la unii dintre copii, niste raspunsuri interesante si mai putin repetitive.
Va multumesc mult pentru raspuns. La fel ca si dumneavoastra, pot afirma ca e de mare folos pentru mine cand primesc confirmari pentru diferite abordari de la clasa.