Copacul cu 13 etaje – Cum le-am prezentat cartea

La clubul de lectura am incercat de-a lungul timpului tot felul de variante de abordare a cartilor, in ideea ca ii voi determina pe copii sa citeasca mai mult si de placere. Uneori activitatile mele au avut succes, alteori nu. Uneori le-au placut titlurile, alteori nu. E firesc sa fie asa. Acum am alta abordare: citim cu totii aceeasi carte: Copacul cu 13 etaje de Andy Griffiths, carte de la Editura Arthur.

Toata clasa citeste aceeasi carte

Am primit din partea parintilor semnale ca acasa copiii nu mai citesc. Nu toti, desigur. Una dintre recomandarile mele pentru copii este ca ei sa citeasca zilnic, cu voce tare, apoi in gand, un anumit numar de pagini sau 15 minute sau in orice alta formula care li se potriveste, doar sa citeasca in mod constant. Cei care procedeaza asa de doi ani de acum, se descurca admirabil. Ei au fluenta, citesc rapid, inteleg ce citesc, pot purta o conversatie.

Pentru cartea de acum am procedat altfel: am impartit cartea Copacul cu 13 etaje pe fragmente. Ea oricum are capitole, insa unele capitole sunt cu putin text si cu multe ilustratii. Am incercat sa echilibrez lucrurile astfel incat parcurgerea cartii sa nu dureze mai mult de 7-10 zile. Puteti descarca planificarea mea AICI. Copiii au lipit in caiete tabelele si bifeaza acolo de cate ori termina de citit intr-o zi. Strategia aceasta a mea a venit insa cu o surpriza: copiii au citit cartea foarte repede. Unii au terminat-o intr-o zi. Au citit in pauze, pe hol, pe stradă. M-au surprins. Ori le-am prezentat-o eu foarte bine, ori le-a placut subiectul, ori au vrut sa impresioneze. Ei, stati putin, ca nu lasam lucrurile asa. E minunat ca ati terminat-o, dar haideti sa discutam despre ea.

Copacul cu mai multe activitati

Am inceput cartea cu o prezentare. Captarea atentiei a fost cu book trailerul de AICI. Apoi le-am aratat cine sunt autorul si ilustratorul. Mai traiesc? Da, traiesc! Gasiti si voi informatii pe siteul autorului, AICI. Am pornit discutii, fara a citi cartea, de la un joc in Wordwall. I-am invitat sa faca presupuneri despre carte si actiune. Gasiti jocul meu AICI.

Cartea Copacul cu 13 etaje are o structura interesanta: o parte din poveste e spusa prin ilustratii. Am citit impreuna, in clasa, primele capitole si am comentat ilustratiile. Am avut si cateva momente de Gaseste unde este… (I spy with my little eye…), i-am intrebat de ce cred ei ca ilustratorul a desenat intr-un anume fel, daca si cum se potriveste ilustratia cu actiunea.

In zilele care au urmat am continuat sa citim din carte in clasa, sa discutam despre ilustratii si despre actiune, despre personaje. copiii au completat si in jurnalul care insoteste cartea. Activitatile propuse acolo sunt creative si interesante. Ne-am distrat teribil la formarea unor cuvinte noi, dupa modelul din carte. Acolo, o pisica vopsita in galben devine canar si se numeste pisicanar. Am procedat la fel pentru o pisica vopsita in verde, rosu, roz.

In perechi copiii au imaginat, tot dupa modelul din carte, camere. Au desenat impreuna sau separat. Impreuna cu ei am vopsit hartie pentru trunchiul unui copac, apoi am lipit desenele pentru a obtine un copac cu 13 etaje.

De la ilustratie la poveste

Capitolul 6, Emisiunea „Cainele Ham-Ham” contine doar imagini. Am studiat imaginile, am urmarit secventa actiunilor, apoi i-am invitat pe copii sa spuna ei povestea pe baza ilustratiilor. La capitolul 7 ilustratiile se intind pe 3 pagini si jumatate si reprezinta, fiecare, o picatura de apa. In loc sa spuna povestea, sa descrie cum cad incet de tot picaturile de apa, autorul a ales sa expuna ilustratiile.

Cartea aceasta se potriveste foarte bine la unitatea la care suntem acum: Plantele. Pe de alta parte, in carte se spune ca Andy scrie cartea pornind de la ilustratiile lui Terry. Vom face si noi acest lucru la compunerea dupa ilustratii.

As putea folosi ilustratiile din carte si la desen. Copiii pot invata cum sa redea anumite detalii: de exemplu imaginile cu camerele sunt foarte aglomerate, dar fiecare lucru isi are rostul lui. Copiilor le-a placut imaginea de la pagina 77, unde Terry rupe ambalajul unui pachet. Am vorbit aici despre cum este redata graba lui, cum e aratat entuziasmul, cum sunt directionate liniile. Copiii au spus ca si ei seamana cu Terry in ipostaza aceasta.

Activitatile noastre continua. Oare si voi ati citit cartea? Ce activitati ati desfasurat pe marginea ei? Va invit sa scrieti in comentarii ideile voastre.

Alte articole despre carti: Ce poti face cu o idee?, Confesiunile unui prieten imaginar. 

Ema