Una dintre sarcinile care nu se termină deloc în viața unui profesor este corectarea caietelor și a testelor, a proiectelor, a materialelor realizate și produse de cătrte elevi. In cartea Peak, Anders Ericsson susține că învățarea eficientă are nevoie de feedback constant. De aceea corectarea lucrărilor e o munca permanentă. Vreau ca alevii mei să reușească, atunci le dau constant feedback.
Cred că de-a lungul timpului, în viața unui profesor, modul în care corectează caiete se schimbă periodic, poate în funcție și de stilul său, dar și de felul în care reacționează elevii. Eu mi-am adaptat modul în care am evaluat, în care am lăsat mesaje, felul în care corectez. Raportearea la criterii de evaluare e foarte importantă. E importantă și periodicitatea corectărilor. La clasele primare e necesar ca acest lucru să se întâmple zilnic, deoarece, spre exemplu, eu corectez teme sau munca independentă din clasă. Mereu e ceva de verificat.
Dacă la clasele pregătitoare și întâi lucrurile au stat oarecum bine, începând cu clasa a doua corectarea caietelor a devenit „munca în zadar”. Copiii și-au format greu automatismele de scriere corectă sau de calcul. Îndemnul meu repetat de a verifica și reciti ce au scris a rămas de multe ori fără urmări: copiii pur și simplu nu se verificau sau făceau acest lucru superficial.
Acum, la clasa a patra, am schimbat puțin abordarea. „Le pasez” lor mingea corectării. Deși am mai făcut acest lucru și în clasele anterioare, simt că acum îi pot implica mai mult.
În loc să corectez, las mesaje și îndemnuri
Pentru că nu are efect să corectez eu litere și cuvinte și exerciții și să refac eu calcule, le las îndemnuri de a verifica singuri și de a sesiza și corecta ei greșelile. Iată mai jos ce le scriu:
- Rescrie! – dacă e necesar să rescrie un enunț, dacă acesta nu e formulat corect sau nu e complet
- Completează! – dacă enunțul nu e complet
- Reformulează!
- Găsește 2 greșeli! – sau 1 greșeală sau 3 ori 4 greșeli – dacă sesizez că într-un enunț sau paragraf se află greșeli; le indic numărul de greșeli pentru ca ei să aibă un reper
- Verifică! – au de verificat un calcul, un enunț, un cuvânt, logica ideii
- Recalculează!
I-am urmărit și i-am văzut mai preocupați și mai motivați de a identifica ce e greșit. Poate pentru că devine o activitate interactivă. Nu vânez greșeli, ci îi ajut să le sesizeze singuri. Dacă nu le găsesc, îi îndemn să apeleze la un coleg. Aplicând această metodă, nu mai înroșesc tot caietul (da, uneori e și așa) și îl și ajut pe elev să identifice singur erorile.
După ce copiii identifică ce nu e bine și corectează, discut iar cu ei să văd dacă au găsit erorile. Ne e de mare folos așa! E mai util. Da, uneori ne ia mai mult timp, însă e mai eficient așa.
- Sfat pentru părinți: Dacă sunteți părinți, vă sfătuiesc să procedați în acest fel: indicați copiilor că au câteva greșeli și lăsați-i pe ei să le descopere. Dacă chiar nu le identifică, lucrați împreună de câteva ori, o săptămână, o lună. Automatismele se formează greu, cu repetări, cu rutină. Aveți răbdare și în timp vor învăța să facă acest lucru singuri. Încurajați-i pentru orice mică reușită.
De-a lungul timpului am avut și alte metode de a corecta caietele elevilor.
Mesaje pe bilețele autoadezive
Îmi place să las mesaje de apreciere sau îndemnuri și pe bilețele colorate autoadezive. Nu folosesc aici un cod al culorilor. Fac acest lucru mai ales la teste și scriu două tipuri de mesaje:
- un mesaj de apreciere, găsesc ceva pozitiv de spus
- un mesaj cu ce are de îmbunătățit sau de exersat, punctual, pe exerciții.
Colorează cu auriu cea mai frumoasă literă scrisă de tine!
Când erau în clasa pregătitoare și în clasa întâi, coloram cu auriu sau încercuiam cu portocaliu (două culori care simbolizează căldură, veselie) câteva litere scrise frumos, reușite.
Apoi am transferat către ei această sarcină, ca activitate ce făcea parte din autoevaluare. După ce scriau literele, îi îndemnam pe elevi să coloreze cu galben cele mai reușite semne.
Caiete corectate cu mov și cu verde
La clasele a doua și a treia am corectat, pe rând, când cu roșu, când cu verde. Citisem pe blogurile profesorilor din străinătate că îi stresează pe copii culoarea roșie. În limbajul universal, când marchezi ceva cu roșu, este ceva de atenționare. Să ne gândim la culoarea roșie a semaforului și la alte semne de circulație care semnalizează cu roșu interdicția sau atenția.
La un moment dat am început să folosesc și alte culori: portocaliu, mov, roz, albastru deschis. Aveam niște carioci cu vârful subțire, fine linner, cumpărate de la vreo librărie. Acestea aveau culori frumoase, diferite de cerneala cu care scriau copiii. A fostd e impact, culorile atrăgeau atenția.
Problema însă a rămas. Cu orice culoare am corectat, copiii parcă au continuat să ignore corecturile și au continuat să scrie la fel, cu greșeli. Verdele este de folos, dar nu pe termen lung. Cel puțin așa a fost la clasa mea. Verdele se confunda cu cerneala albastră, copiii nu sesizau unde am scris și ce trebuie rectificat. Și nu mi s-a părut în niciun an că îi stresează culoarea roșie. E cea mai vizibilă pe caiet. Îi stresa și îi întrista multitudinea de greșeli, însă de când aplic metoda explicată mai sus, nici aceasta nu mai e o problemă.
Corectarea realizată de un coleg
De mare folos este corectarea realizată de colegi. Copiii schimbă caietele între ei și se verifică unii pe alții. Eu le recomand să ia un creion grafic sau o culoare roșie și doar să sublinieze greșelile întâlnite, nu să le corecteze. Caietul merge apoi la aparținător. Acesta se uită la sublinierile făcute și își corectează cuvintele sau exercițiile.
Am observat la această activitate două lucruri:
- copiii nu văd, nu sesizează greșelile pe propriile caiete, dar văd cu ușurință erorile pe paginile colegilor
- atunci când lucrează așa, în pereche, copiii se ajută unii pe alții și sunt mai dornici să rezolve lucrurile.
Autoevaluarea
Încă de la clasa pregătitoare am folosit autoevaluarea. Simplul îndemn adresat copiilor de a verifica dacă au scris bine, dacă au efectuat corect exercițiile este suficient. Iată ce îndemnuri le adresez:
- Mai verifică o dată.
- Colorează cu galben ce ți se pare corect/frumos.
- Compară cu rezultatele obținute de colegul tău.
- Uită-te dacă seamănă cu modelul realizat de mine/modelul din carte etc.
- Ai o greșeală, poți să o găsești?
Metodele acestea funcționează sau au funcționat la clasa mea. Încerc să găsesc soluții care să mă ajute să rezolv problemele apărute zi de zi.
La clasa ta cum este? Ce metodă funcționează? Ce ai schimbat de-a lungul timpului? Cum i-ai obișnuit pe elevii tăi?
Va multumesc pentru ideea minunata! Si eu ma confrunt cu ore intregi pierdute pe corectari care nu sunt citite. Este geniala ideea si abia astept sa o incerc 🙂 Va apreciez pentru ideile creative, simple si de efect pe care le-am gasit pe blogul dumneavoastra.