Cutia cu fapte bune

Va propun o activitate ce poate fi realizata si la scoala, dar si acasa: cutia cu fapte bune. E o idee ce combina partea de dezvoltare personala, exersarea scrierii si a cititului si mesteritul unei cutii. Daca partea de mestereala se va termina repede, celalalte doua vor putea fi abordate pe parcursul unei perioade mai lungi de timp.

Cutia cu fapte bune este chiar o cutie, cat de mare vreti voi sau doresc copii ori aveti prin casa, in care se strang biletele pe care sunt scrise tot felul de actiuni pozitive. Le spunem generic fapte bune, in realitate pot fi orice mici momente care ne aduc bucurie, ne plac, ne fac sa ne simtim folositori. Propun copiilor sa fie detectivi de fapte bune, sa fie atenti la ce e in jurul lor, in familie, dar si pe strada sau la magazin si sa inregistreze momente pozitive. Gasiti explicatiile mele in filmul de AICI.

Detectiv de fapte bune

Ajutati copiii cu cateva repere. Cand ma gandesc la fapte bune imi vine in minte o clasica imagine din copilarie, probabil dintr-un manual, in care un copil ajuta o batrana sa treaca strada. Faptele bune inseamna mult mai mult si de fapt e o idee subiectiva: pentru fiecare dintre noi poate sa insemne altceva. Discutiile cu copiii pot clarifica ce inseamna o fapta buna, cat de mare sau important e gestul. Ne putem referi la gesturi mici – cineva pune apa pisicii sau la actiuni care presupun un anume efort: cineva il ajuta pe tata sa care niste saci foarte grei.

• Cand cineva ajuta pe altcineva.
• Cand o persoana multumeste sau saluta intr-un mod deosebit.
• Cand cineva face ceva fara sa fie rugat, face ceva din proprie initiativa.
• Cand cineva zambeste.
• Cand cineva are grija de un animal.

Cutia cu fapte bune

Cautati o cutie. reciclati una; poate fi o cutie mica de la servetelele de hartie, de la cereale, de la o jucarie. O puteti decora cu hartie colorata, copiii pot lipi ceva pe ea sau o pot decora. Importanta e ideea ca stabiliti un loc unde se vor aduna faptele bune.

Puneti in cutie biletele pe care sa scrieti ceva care v-a placut. Incepeti voi, adultii si copiii va vor imita. Faceti asta in fiecare zi, de mai multe ori. Scrieti enunturi personalizate sau cat mai concrete: Maria m-a ajutat sa fac patul. Vecina de la etajul trei m-a intrebat ce mai face bunica mea. Am vazut un om care mangaia o pisica ce nu era a lui. Copiii vor exersa in acest fel scrisul, alcatuirea de enunturi, isi vor organiza ideile, vor da materialitate unor evenimente minore din jurul lor.

Dupa o saptamana, rasturnati biletelele si cititi-le impreuna cu copiii. Exersati astfel cititul, argumentarea, discutati, puneti intrebari: De ce crezi ca a procedat asa? Ce ti-a placut? Cum te-ai simtit? Pentru ca cei mici sa stie si ei de unde sa inceapa, incepeti voi, adultii: cititi un bilet si apoi explicati: Marti, vecina m-a intrebat ce face bunica. Mi-a placut ca ma intreaba acest lucru, deoarece si eu ma gandesc mult la bunica.

Certificat de bunatate

E posibil ca aceasta activitate sa nu dureze mult. Pe unii copii ii poate prinde si o pot duce chiar si luni. Pentru altii va fi ceva de moment si nu se vor arata interesati sa o continue. Importanta nu e durata, ci faptul ca veti crea o oportunitate de a privi mai atent sau altfel la cei din jur sau la propria persoana. Va propun sa continuati activitatea cu acordarea unui certificat de bunatate. Suna pompos, nu-i asa? Suna festiv si asa si trebuie sa fie. Sa ii invatam pe copii sa sarbatoreasca si sa aprecieze fiecare mic gest. Puteti printa modelul de certificat AICI. Copiii il pot darui celor din jur, familiei, prietenilor, dar si voi adultii il puteti oferi altor adulti sau copiilor.

Daca aveti si voi idei pentru o astfel de activitate, va invit sa lasati un comentariu.

Alte articole pe blog: Ce stii despre mine?, Cinci jocuri pentru dezvoltare personala. 

Ema