PASUL 1 – Insa ei au pus capac retinerii mele: o saptamana intreaga i-am auzit strecurand cuvinte nu tocmai frumoase sau care trec in obscen cand sunt folosite la scoala si aratandu-si tot felul de semne. Unii le stiu de la frati mai mari, altii de la televizor, altii de la prieteni si chiar de la parinti. Eu evit sa vorbesc cu persoanele care intr-o fraza au 3 cuvinte normale, 2 obscene, 3 normale si tot asa. Mi se pare o jignire adusa mie, chiar daca respectiva persoana imi vorbeste despre ceva frumos, placut… Stiti despre ce vorbesc, nu-i asa? Vi s-a intamplat?
Mi-am luat inima in dinti si intr-o luni, la dezvoltare personala, la prima ora, dupa noutatile zilei, le-am spus tot ce am pe suflet. Le-am spus ca la scoala (si acasa, pe strada, pe terenul de joaca) nu folosim anumite cuvinte care trec in obscen. Au ras. S-au amuzat.
Decizia lor: cuvintele obscene sau care au legatura cu sexul nu au ce cauta in vocabularul unor copii de 9 ani, nu la joaca si nu in clasa, chiar daca ei le aud la cei din jurul lor. Cuvintele de toaleta si cele cu referire la sex, existente in vocabularul limbii noastre, ca de altfel in toate limbile, explicate si in dictionar, trebuie totusi sa ramana la toaleta sau … in dictionar. Am incercat si cu alte ocazii sa le sugerez ca exprimarea noastra trebuie sa fie frumoasa, insa nu am avut succes deoarece era o masura impusa de mine, nu era decizia lor.
De ce le folosesc oamenii cuvinte nu tocmai frumoase? Ca sa arate ca sunt smecheri, li se pare ca sunt interesanti, se descarca de nervi. Ai nervi si vrei sa injuri sau sa spui obscenitati? Hmmm…. Ca sa te calmezi, au zis ei, poti numara pana la 3 sau pana la 10, respiri adanc si daca chiar vrei sa alegi verbalizarea furiei, atunci alege sa spui simplu: Sunt suparat, Sunt nervos, iar noi vom intelege.
De atunci se apostrofeaza singuri cand cate unul pentru care dezvatul vine greu foloseste cuvinte nu tocmai frumoase.
PASUL 2 – O alta zi de luni, la prima ora, la dezvoltare personala (am pus ora aceasta asa de inceput pentru a-i trezi; uneori chiar reusesc). – Pentru ca in pauze i-am vazut impingandu-se si tragandu-se de haine intr-un mod nu tocmai prietenesc, am decis sa le vorbesc despre diferentele dintre fete si baieti, despre cum ar trebui sa se poarte de acum incolo. – Ati observat ceva schimbat la voi? Ceva schimbat la corpul vostru, la piele, la maini, la picioare, la fata voastra? Da, au observat. Am discutat o multime despre schimbari. Tot felul de schimbari. De ce credeti ca au loc aceste schimbari? Numai vreo 2 au raspuns ca ei, copiii, cresc.
Cand am inceput sa le spun ca nu doar oasele cresc, ci si sanii le cresc si le vor iesi mici bubite pe fata, pe nas, iar igiena ar trebui sa fie foarte stricta, au ras. Le-am sugerat sa fie atenti unii cu altii, sa nu se loveasca, sa aiba grija de fete… Tema pentru acasa: Ce e schimbat la voi? Discutati cu parintii despre cum ati crescut. Si au discutat. A doua zi am aflat o multime de lucruri interesante. Iar unii parinti mi-au spus ca in opinia copiilor a fost cea mai cool zi din tot anul scolar.
PASUL 3 – Vizita unui psiholog. Pentru ca dupa ziua schimbarilor de varsta au aparut intrebari … interesante. In top se afla si acum intrebarea: Cum se fac copiii? Nu am stiut ce sa le spun, dar le-a spus doamna psiholog inceputul. Fiecare si-a scris intrebarile pe hartie, astfel ca dumneaei a raspuns la cele mai multe: Ce anume e bine sa mancam? Cat de mari le vor creste picioarele? De ce unii oameni sunt foarte mici, iar altii foarte mari? Pana cand cresc copiii? De ce le apar cosuri pe fata? De ce li se murdareste foarte repede parul? I-a strans pe toti in cerc si au stat de povesti. Unele fetite stiau de la surorile mai mari despre menstruatie. Altele nu stiau nimic. A ramas ca data viitoare sa afle si alte raspunsuri la o multime de intrebari despre ei.
PASUL 4 – Firesc, evolutiv, pana sa vina iar psihologul, copiii au cautat singuri raspunsuri la tot felul de intrebari. Multi au discutat cu parintii. Am ajuns de la ce alimente e bine sa mancam, pana la ce e iubirea.
La unul din filmele pe care le-am vizionat la cinema cu copiii, un film de desene animate, eroii se saruta in final. Toata sala, vreo 120 de copii, ca la un semn, au scos sunetul acela pe care il faci cand vezi ceva ce nu iti place. Se saruta! E scarbos, au zis ei. Si asa am ajuns la a vorbi despre iubire. Da, Gheorghita din prima banca o iubeste pe Mihaela din banca a treia. Iubirea e ceva frumos. Nu e nimic rau sa iti placa de cineva. Cum te simti cand iti place de cineva? Cum te porti cu persoana respectiva?
CONCLUZII – Consider ca inceputul educatiei sexuale, una adaptata varstei, trebuie sa aiba loc atunci cand copiii dau semnal ca sunt curiosi in legatura cu acest subiect. Cat de departe mergem cu explicatiile, ce le explicam, cum… ramane sa o facem treptat, din poveste in poveste si in concordanta cu nivelul de dezvoltare. Copiii generatiei de azi sunt mai dezvoltati fizic decat eram noi acum 30 de ani, sunt precoce din multe puncte de vedere. Educatia sexuala nu e cuprinsa in programa clasei a II-a. Ar trebui. Copiii au nevoie de informatii, de a sti ce e bine si ce nu, de a face alegeri in cunostinta de cauza. Acum sunt in faza in care discutiile pe acest subiect ii amuza si au o anumita sfiala. Cu cat vom aborda subiectul mai des, mai din timp (nu doar la liceu, in treacat), cu atat vor sti cum sa interpreteze semnalele corpului lor si cum sa recunoasca sentimentele fata de ei si fata de altii. Toate lucrurile acestea sunt legate intre ele: stii cum se dezvolta corpul tau, stii ce sa mananci, cum sa te imbraci, ce sport sa faci. Stii ca au loc schimbari, atunci stii ca la un moment dat vei avea cosuri pe fata si acest lucru nu iti va lua din personalitate si frumusete, stii ca transpiri mai mult si mai des si de aceea igiena trebuie sa fie pe primul loc.
Doamna, imi vor creste mainile si picioarele? Cand se vor opri? Daca imi vor creste prea mult?
Ema
Este minunată abordarea dumneavoastră. Ca de altfel, multe din alte teme. Este frumos pentru că intervine firescul și normalul. Am trecut și eu, alături de copiii mei, prin aceste etape. Și totul este ușor dacă abordarea ta nu lasă loc la alte interpretări. Felicitări!