Cam cand ati plasa in timp inceputul educatiei economice la copii? Eu as incepe cu taierea motului, cand copilului i se ofera pe tava mai multe obiecte din care sa aleaga. Daca alege banii … va fi bun la finante, va fi bogat. In realitate nu e chiar asa. Noi, adultii, am limitat totul la bani. Ai bani, poti avea orice, poti face orice. Exista insa si alte metode prin care poti avea … orice.
A IMPARTI – In opinia mea educatia economica incepe la varste foarte mici cu a imparti: am eu si iti dau si tie, cu imprumut sau de tot. Copiii sunt indemnati sa imparta cu ceilalti din parc pufuletii si jucariile, cu cei de la scoala gustarea sau foile de desen. Ceea ce e bine pana la un punct. Am promovat la scoala pe A IMPARTI, dar cu rezerva ca fiecare imparte cu ceilalti daca doreste. Si da, copiii nu vor intotdeauna sa imparta. Si e firesc asa. Voi ati imparti cu doamna din autobuz rujul din poseta deoarece ea si l-a uitat acasa? Nu, nu veti face asa, deoarece rujul e un obiect personal si intim. In viziunea copiilor e la fel cu lucrurile lor; la varste mici, 2-4 ani, “tot ce e al meu, e al meu si nu dau nimanui”, fiecare jucarie, fiecare biscuite e ceva personal si noi nu trebuie sa ii fortam sa imparta daca nu vor. Dar treptat putem sa sustinem ideea de a imparti cu altii. Faceti acest lucru la inceput acasa si la inceput totul sa vina de la voi, cu formulari care sa ii indice copilului ce inseamna actiunea voastra: “As vrea sa impart cu tine biscuitii mei. Uite cati am aici, in punga, as vrea sa iti dau si tie unul. Am multi, imi ajung si imi place sa impart cu tine.” Repetarea cuvintelor care indica actiunea si vointa il ajuta pe copil sa inteleaga exact care e atitudinea voastra: impart, cu tine, iti dau, vreau sa iti dau, ma bucur sa impart cu tine. Nu va asteptati ca el sa procedeze la fel, in parc, cu primul copil intalnit. Poate fi un proces de durata. Pe de alta parte, nu conditionati imparteala de alte lucruri: daca ii dai si lui, iti iau una si mai mare / da-i si lui ca e mai mic / da-i si lui ca doar e fratele tau / da-i si lui ca si el ti-a dat tie / da-i si lui ca el nu are. Copiii nu gandesc asa si nu aceasta e logica lor. Dar puteti alege formulari care sa il ajute sa inteleaga ca poate imparti cu un anume scop: Mihaita crede ca masinuta ta e frumoasa si ar vrea sa se joace cu tine.
TROCUL – La varsta scolaritatii puteti vorbi copiilor despre troc. Noi am facut asta inca din clasa 0 si in fiecare an a fost un succes. Dupa 6 ani copiii accepta sa se desparta de unele lucruri. Dai ceva si primesti alt lucru in schimb. Mica intelegere functioneaza perfect acum. Exista insa si aspecte mai putin placute: unii copii se pot razgandi si isi doresc inapoi jucaria pe care tocmai au dat-o. Pe de alta parte copiii nu apreciaza lucrurile la valoarea lor reala si in viziunea lor o jucarie pe care tocmai ati dat 100 de lei e egala cu o minge de 3 lei. Valoarea lucrurilor e relativa pentru copii si e doar o valoare personala. In fond ei chiar au dreptate. Noi, adultii, ne gandim la valoarea financiara a lucrurilor deoarece pentru noi valoarea muncii e alta. Cu rabdare insa, veti invata copiii sa faca schimb de obiecte. Orice obiect ar alege copilul pentru a face troc,
nu-i criticati alegerea.
BARTER – Un fel de troc, dar la nivel mai inalt. Schimbi lucruri care iti prisosesc sau servicii, dai ceva la schimb pentru ca nu ai bani sa cumperi. E o modalitate pe care as aplica-o la varste mai mari, poate de la clasa a 4-a in sus. Si as merge in directia serviciilor: eu pot sa te ajut la mate, deoarece sunt priceput la asta si tu poti sa imi desenezi un tricou deoarece esti talentat la desen. Si acasa se pot face schimb de servicii: tu ma ajuti sa fac ordine si eu te ajut sa iti repari jucaria. Copiii trebuie sa inteleaga de aici ca ajutorul reciproc e in beneficiul tuturor: esti util, castigati timp daca lucrati in echipa, te faci cunoscuti, iti valorifici talentul, sarguinta. Atentie la limite – exista o linie foarte fina la schimburile de obiecte si servicii, la troc si la barter – si depinde de cum pui problema. “Daca esti cuminte, iti iau o jucarie.” nu e nici troc, nici barter, e mita si conditionare, iar copilul va intelege ca va primi ceva daca se comporta intr-un anume fel. “Iti dau jucaria mea daca vrei sa fim prieteni.” e o formulare ce apare foarte des la scoala si trebuie sa explicati copiilor ca prietenia nu e o moneda de schimb. Dar iti poti ajuta un prieten fara a-i cere nimic.
SWAP – Alt fel de troc, dar unul … plin de surprize. De obicei se realizeaza in grupuri mari, in colectivitati, cu ocazia Craciunului spre exemplu. Participantii trag la sorti carei persoane sa ii faca un cadou si totul trebuie sa ramana surpriza: si persoana si cadoul. Se poate realiza si in familie. Daca se realizeaza la scoala, ajutati copilul sa aleaga un cadou potrivit, frumos si util.
VOLUNTARIAT – Sa faci ceva doar pentru a face ceva, sa participi si sa muncesti de dragul implicarii. Termenul poate fi explicat si inteles cam de pe la 10 ani as spune. Dar cu copiii puteti participa la tot felul de actiuni inca de cand sunt mici: activitati de curatare a spatiilor publice, de strans jucarii pentru o cauza nobila, de plantat pomi. Trebuie insa sa explicati si inainte de actiune si dupa ce veti face, ce ati facut, de ce. Doar asa vor intelege rolul si rostul voluntariatului. La varsta facultatii si la angajare vor conta activitatile de voluntariat. Ele vor arata angajatarolui cat esti de dispus sa te implici, sa faci ceva fara sa ti se ceara si fara sa fii platit.
PRETEND PLAY – Joaca cu banii. De la joaca simpla cu bani de hartie pana la Monopoly. Acordati timp unui astfel de moment. La varste foarte mici puteti sa va jucati cu bani din hartie alba pe care sa ii confectionati chiar voi si pe care sa scrieti niste sume: 1, 3, 5, 10. Copiii, si baieti si fetite, adora sa organizeze un magazin. Lasati-i pe ei sa faca asta si veniti la magazin pentru a cumpara ceva. Invatati-i cum sa dea rest. Incet- incet puteti duce joaca in viata reala si din cand in cand, cu asistenta, lasati-l pe cel mic sa plateasca la magazin cumparaturi simple, explicati-i cat costa painea spre exemplu, ce bancnota veti folosi si calculati impreuna ce rest va primi.
BUGETUL – La varsta scolaritatii mici puteti vorbi copiilor despre bani. Ce sunt, care e valoarea lor. Il puteti lua pe cel mic la cumparaturi cu acest scop: de ce alegem un anume produs si nu altul. Cat costa fiecare si la ce ne uitam cand cumparam ceva, de ce renuntam la un lucru si il amanam pe alta data pentru a ne incadra in buget. Eu cred ca daca la mall copilul vede o astfel de atitudine din partea voastra, veti ajunge sa nu aveti scene de furie atunci cand nu ii puteti cumpara ceea ce isi doreste. Pe de alta parte mi se pare important sa ii implicati pe copii in planificarile pe care le faceti, fie ca e vorba de planurile de vacanta sau de petrecerea lor. Intr-o zi am vorbit cu copiii despre petrecerea de ziua de nastere si am facut impreuna un calcul. La moda sunt petrecerile la cluburile care propun copiilor jocuri interactive, jocuri video, o persoana specializata in a organiza petreceri si da, sunt parinti care prefera acest aspect care ii scapa de haosul unei petreceri. Insa pretul unei astfel de petreceri cu doar 10 copii ajunge la un salariu si elevii mei au fost impreionati sa afle asta.
CASTIGURILE – Tot la varsta scolaritatii mici, copiii pot gestiona banii. Fie ca ii oferiti periodic o suma pe care sa o gestioneze, fie ca ïi oferiti recompense financiare pentru treburile de prin gospodarie, cred ca e bine pentru el sa aiba controlul unei sume si mai ales sa decida ce vor face cu banii primiti sau stransi. Explicati de la inceput, dar si de-a lungul timpului, ce poate face cu banii: ii valorifica imediat, ii economiseste, ce se intampla cand economisesti, de ce e important sa ai o suma de bani, cum sa iti planifici cheltuielile. Nu il criticati daca alege mai tot timpul o cheltuiala imediata. Va invata pe parcurs sa fie chibzuit.
CE POTI FACE CU BANII – Am intalnit copii care considera ca pot face orice daca au bani, care cred ca sunt diferiti, mai presus, mai destepti doar pentru ca parintii au bani. Sau copii care nici nu concep sa nu primeasca un cadou pentru orice reusita mai mica sau mai mare. Cred ca e important sa gasim un echilibru si trebuie sa le imprimam copiilor ideea ca banii au un anume scop, ca nu poti cumpara orice, ca bunatatea, chibzuinta, implicarea sunt mult mai importante decat castigul imediat.
Fiti chibzuiti, copii.
Ema
1 thought on “Etapele educatiei economice”