Mai avem nevoie de scrisul de mana? Cum scriu cei din jurul nostru? Au o caligrafie frumoasa? Caligrafie inseamna si arta de a scrie frumos, dar si felul in care scrie cineva. Aud tot mai des parinti care ar vrea sa imbunatateasca scrisul de mana al copiilor lor. Unora li s-a spus la scoala ca elevul nu scrie frumos. Altii descopera singuri, pe caietele copiilor, ca scrisul acestora e urat. Dar ce inseamna scris frumos si cum e scrisul urat? De unde incepe scrisul urat? Poate cineva sa isi corecteze scrisul? Va scriu mai jos cateva idei. Avem solutii!
Vorbim de scris frumos prin raportare la ceva: la normele de scriere, la propriul nostru scris (daca acesta e frumos), la forma literelor din abecedar sau pur si simplu avem in vedere faptul ca scrisul de pe un caiet e placut privirii. A hotari ca scrisul cuiva e frumos sau urat e totusi ceva subiectiv.
Din punctul meu de vedere, ca profesor, lucrurile stau si altfel. De-a lungul scolaritatii, un copil isi poate schimba de mai multe ori caligrafia. Pe de alta parte, daca ceea ce scrie un copil e lizibil, fara greseli, aspectul caligrafic poate sta pe locul doi. Spun acest lucru deoarece nu toti sunt priceputi la a scrie frumos. Asa cum unii copii sunt mai buni la desen, altii la sport, altii la matematica sau fizica, tot asa unii dintre copii pot scrie sau nu frumos.
Cine scrie frumos?
- Se spune ca scrisul e oglinda fiecaruia. Daca studiem grafologia, putem sa caracterizam o persoana doar privindu-i scrisul. Scrisul aplecat intr-o parte, scrisul cu bucle, scrisul ascutit, scrisul apasat, scrisul dezordonat – acestea si multe alte feluri de scris ne vorbesc despre omul care a tinut creionul.
- Copiii care au dezvoltata manualitatea, copiii artisti, buni la desen, la lucru manual vor scrie mai frumos decat cei carora le e greu sa tina o forfeca in mana, sa taie drept, sa realizeze o pictura sau un colaj.
- Vor scrie frumos copiii care au o anume liniste interioara. De la un anumit nivel scrisul de mana e legat de concentrarea si tacerea din mintea noastra, de ordinea care exista in gandurile noastre.
- Copiii sangvinici si cei flegmatici vor scrie mai frumos decat colericii sau melancolicii. Exista si exceptii de ambele parti.
De ce scriu urat copiii?
- Muschii fini ai mainii sunt insuficient dezvoltati.
- Activitatile de mesterit, activitatile de finete, de migala, de arta nu sunt preferatele lor.
- Sunt persoane agitate, energice (dar pot fi si exceptii).
- Acorda foarte putina importanta acestui aspect, nu vad importanta si relevanta unei caligrafii frumoase.
- Exerseaza foarte putin sau deloc.
- Se orienteaza cu greutate in spatiul caietului, nu pot respecta liniatura de orice fel ar fi ea, scriu urat si fara liniatura.
Solutii pentru exersarea scrisului de mana
Scrisul de mana cere exersare constanta, ca orice alta invatare. Unor copii le reuseste o caligrafie frumoasa chiar de la primele litere invatate. Altii au nevoie de exercitiu repetat. Altora nu le reusete deloc. Cu rabdare si cu cateva exercitii adecvate copiii pot sa isi corecteze scrisul. Dureaza, poate 2-3 luni la unii, mai mult la altii. I-am intrebat anul acesta pe copiii mei de clasa intai daca li se pare important sa scrie de mana. Un copilas a venit cu o idee foarte frumoasa: a spus ca pe strada nu avem calculator si imprimanta, asa ca ne-ar prinde bine sa stim sa scriem de mana.
Iata cateva activitati care ajuta:
- Modelaj cu plastilina, framantarea painii, modelaj cu ceara
- Modelarea sarmulitelor plusate
- Lucrul cu fire – impletire cu degete, depanarea pe ghem, impletirea firelor in trei, tesut la razboi
- Lucrul cu hartie – decuparea diferitelor forme pe contur, decuparea liniilor drepte, decuparea unor forme fara contur, mototolirea, ruperea hartiei, quilling
- Pictura cu acuarele si cu pensula, pictura cu degetele cu acuarele, cu pasta de dinti
- Trasarea liniilor cu creta pe tabla, in faina, cu un bat pe pamant, trasarea liniilor cu creionul pe foi veline, hasurarea, desenul cu creioane de ceara sau de lemn
- Insirarea margelor pe ata, prinderea carligelor de rufe
- Pictura, colaj, decupaj, traforaj, colaj cu fire sau boabe ori seminte, mozaicul
- Cusut, tricotat, crosetat
- Alegerea orezului, scoaterea boabelor de mazare sau fasole din teci, taierea legumelor, curatarea cartofilor sau a merelor, dezghiocarea porumbului
- Multa incurajare, aprecierea celui mai mic efort
La acestea ar fi de adaugat scrisul zilnic: copierea sau transcrierea catorva randuri cu atentie la detalii, fara graba, cu caligrafierea corecta a literelor. Se poate merge pe litere punctate sau pur si simplu se studiaza elementele componente ale literei (bastonase, liniute, zale) si modul in care se leaga literele unele de altele. Pe Twinkl gasiti materiale cu semne grafice, diferite tipuri de liniaturi si pagini pentru caligrafie AICI.
Cate putin in fiecare zi
Din multitudinea aceasta de activitati, acasa sau la scoala, copiii pot exersa mai intai una care le place: modelajul cu plastilina spre exemplu. Daca exerseaza constant aceasta activitate si adauga la ea scrierea cu atentie a literelor de mana, rezultatele se vor vedea. Formula de succes nu e insa exersarea greoaie, cu copieri interminabile, ci un mix de activitati scurte care sa fie realizat constant pe o perioada mai lunga de timp. Scrisul frumos nu inseamna neaparat respectarea formei literelor din abecedar. In timp copiii isi pot modifica scrisul, inventeaza chiar forme ale unor litere, dezvolta un anume fel de a scrie.
Eu cred ca aceasta activitate de invatare si corectare a scrisului de mana functioneaza si invers. In momentul in care o persoana se straduieste sa scrie mai frumos, ea internalizeaza ordinea, rigoarea, se concentreaza, acorda atentie detaliilor, isi ia timp sa exerseze. Iar acest lucru poate functiona si terapeutic si persoana respectiva sa devina mai calma, sa isi doreasca sa aiba ordine si printre lucruri, gandeste limpede.
Daca doriti sa desfasurati astfel de activitati acasa, prindeti-va in joc cu copiii vostri. Modelati si scrieti alaturi de ei. Poate nu e nevoie sa faceti acest lucru tot timpul, dar incepeti asa si macar din cand in cand fiti parteneri de invatare. Pentru ca e mai usor si mai frumos asa, pentru ca atunci cand sunteti parteneri copiii vad si simt ca le sunteti cu adevarat alaturi.
Povestea mea cu scrisul de mana
Scriu la final povestea mea despre scrisul de mana. Cand eram copil, prin clasa a treia, doamna invatatoare ne-a oprit pe strada si a spus mamei ca scriu urat. Imi amintesc foarte clar, spunea ca lipesc pe s de c si se intelege x. Pentru mine, in copilarie, a fost un chin sa scriu. Nu imi placeam desi eram foarte buna la tot ce inseamna lucru manual si desen. In clasa a opta insa ma hotarasem sa merg la liceul pedagogic. Pe atunci aveam o proba eliminatorie: proba de caligrafie. Stiu ca tot anul am exersat. Am luat abecedarul, am studiat litera cu litera, am scris si copiat pagini intregi, mii de pagini probabil. Asa mi s-a parut mie ca functioneaza. Da, a functionat. Imi amintesc calmul ce ma inconjura la un moment dat cand scriam. Cum ma saturam de scris, dar plusam si mai scriam o pagina.
In facultate am dezvoltat o alta tehnica. Pentru a tine ritmul cu speechul profesorilor, scriam foarte repede, foarte caligrafic, dar fara sa pun liniute si virgulite si puncte. Apoi, acasa, o luam de la capat si asezam toate semnele. Colegii radeau de mine, dar imi si cereau cursurile sa le copieze, ale mele erau cele mai complete.
Daca aveti tehnici de indreptare a scrisului de mana, va invit sa scrieti in comentarii solutii care ar putea fi incercate si de altii.
Alte articole pe blog: Litera H, Litera G. Pe canalul meu de YouTube gasiti si filme cu scrierea de mana a literelor: AICI – Ora de scriere.
Ema
Dacă nu le dai părinților o soluție cum să învețe ăl’ mic să scrie frumos cu telefonul în mână, tot degeaba!
Oamenii sunt „ocupați”, nu au timp să stea cu copilul să facă ore în șir cele de mai sus…
Pun pariu că ar plăti bucuroși niște ore în care să facă asta, dar apoi ar spune că e scump și inutil patru ore pe zi.
Suntem cu generația care vrea rezultate fără muncă, fără frustrarea nereușitei, nici măcar fulgi de nea nu mai sunt, e ceva mult mai sensibil.
Știu că modelul contează, de aceea tot ce le-am arătat în clasa întâi a fost scris impecabil, pe… calculator. Nici eu nu scriu frumos, iar atunci când a fost nevoie să o fac, motivația a fost intrinsecă. Acum le cer să scrie îngrijit (fără cerneală întinsă, apă, pete, mâncare, foi mototolite), fără ștersături (tai cu o linie, am interzis complet pic și frixion) și citeț. La ultima le-am explicat că nu trebuie să existe nici cea mai mică îndoială asupra literei/cifrei. Dacă nu înțeleg cifra, tai rezultatul, ca fiind greșit.
Acum, în vacanță, le-am dat o transcriere pe săptămână – la alegere din textele de la Clubul de lectură, plus de completat săptămânal Jurnalul de vacanță. Sunt curioasă cum le va evolua scrisul până la toamnă… sunt „liberi” pe tip 2.
Ca adult care s-a apucat sa exerseze caligrafia, mai mult din frustrarea ca nu am scris niciodata destul de frumos (pentru mine), pot sa va dau cateva sfaturi pentru a ajuta copilul/elevul sa scrie mai frumos:
1) pozitia la birou; dupa aproape 2 ani de studiat caligrafie, pot spune ca pozitia la birou este unul din cele mai mari obstacole din a face caligrafia o activitate placuta si pentru a face progrese reale. Invatarea posturei correcte la birou, de la o varsta cat mai frageda, o sa fereasca viitorii adulti de dezvoltarea de dureri de spate. Ca referinta, puteti sa va uitati la cele 3 filmulete a lui Paul Antonio legat pregatirea pentru caligrafie – “Posture”, “Placement” si “Position” (Posture – https://www.youtube.com/watch?v=L3o-XqiDohs)
2) exista niste reguli simple destul de clare care definesc un scris “frumos”, care pot fi considerate universal acceptate – uniformitatea, ritmul si pastrarea caracterului literelor. Atentie – daca vrei sa respecti aceste nu inseamna ca trebuie sa reproduci exact tipul de scris dintr-un abecedar sau altul.
Uniformitate – literele sa nu fie de inaltimi sau latimi diferite in cuvinte; sa nu varieze inclinatia in literelor sau cuvintelor.
Ritmul – cat de apropiate sunt literele intre ele (cu un spatiu vizual egal), respectiv spatierea cuvintelor pe linii.
Caracterul literelor – fiecare litera este caracterizata de anumite linii, bucle sau combinatii de cele 2. Astfel, daca nu faci bucla destul de vizibila la un e mic de tipar, acesta ajunge sa se confunde usor cu un i. La fel, un r cu un umar prea cazut sau un s prea gogonat poate duce la confuzii intre cele 2 litere.
3) intotdeauna e mai greu de schimbat decat de invatat/memorat; asa ca recomand ca la primele lectii de caligrafie, efortul sa fie depus catre o invatare activa – adica elevul sa fie concentrat pe incearca sa obtina si nu sa repete fiind plecat cu gandul si sperand ca repetitia fara atentie o sa ii imbunatateasca rezultatele. Si conteaza mai mult perioada de concentrare decat numarul total de ore exersate.
4) caligrafia este si despre ce faci inainte de a te aseza la birou. Dupa cum a fost punctat in articol, anumite activitati pot dezvolta anumite abilitati motorii, care sunt importante in caligrafie. De asemenea, inainte de un curs/exercitiu de caligrafie, recomand cateva exercitii de indreptare a spatelui, desmortire a gatului, a bratelor si a degetelor si mai ales un mic exercitiu de respiratie (adanca/controlata) – pentru a creste nivelul de oxigenare si pentru a induce o stare de calm.
Ar mai fi foarte multe de spus, dar cred ca astea sunt cateva aspecte carora nu li se acorda suficienta importanta, astfel incat caligrafia sa devina cu adevarat o activitate placuta si relaxanta.
A scrie caligrafic…mare mister! Eu consider că a scrie “citeț”este mult mai important. Poate însemna unul și același lucru…cine știe? Depinde de mentalitatea fiecăruia. Eu ,personal, am scris caligrafic până în cls. a VI a,inclusiv. “Viteza ” de predare a unor profesori, ne -a “forțat mâna” să nu mai scriem la fel de caligrafic precum în clasele primare.