Fabulafia – revista fabuloasa pentru copii

Stiu revista Fabulafia de ceva vreme si la un moment dat m-am hotarat: mi-am facut abonament. Pentru ca trebuia sa o am. Mi-a amintit de un almanah pe care il aveam cand eram copil, un fel de revista format mare plina cu poezii, povesti, glume, texte stiintifice. Asa ca trebuia sa am pe Fabulafia. Acum astept cuminte sa imi apara in posta si ma gandesc intens cum sa fac sa o abordez la scoala. Imi trebuie si acolo, copiii au nevoie de o astfel de revista. Intrati pe siteul revistei AICI si rasfoiti online pana ajunge la voi formatul tiparit. Siteul e plin si el cu tot felul de stiri, povesti, texte, pagini interactive.

 

Fabulafia, o revista cu de toate

Fabulafia e asa cum ii spune titlul, la propriu si la figurat: e fabuloasa! Eu asa o vad: paginile sunt minunat construite, desenele sunt atat de expresive, textele alese se potrivesc atat de bine generatiei actuale de copii! E de rasfoit, de studiat, de citit, de aprofundat, da de gandit, de cercetat, de folosit la scoala, de recitit acasa. Pun mai jos inventarul revistei. Fabulafia nr 14 are:

• texte literare si nonliterare, in versuri si proza, benzi desenate, un labirint
• in numarul de fata este un text de educatie financiara, Ca veveritele – e tare amuzant
• texte de istorie, de arta, de stiinte
• pagini in engleza si in franceza
• pagina in franceza e conceputa interesant, sub unele cuvinte e scrisa traducerea
• texte scrise de copii si de adulti, texte simple sau complicate, cu idei nastrusnice, legate sau nu de realitate, cu intortocheri de limba
• poezia cu vocale scrisa de Șerban Foarță e minunata!
• un text tradus despre Biblioteca Internationala din Munchen
• ilustratii deosebite – la fiecare rasfoire vei descoperi alte si alte detalii
• in fiecare numar e tratat si un pictor: in nr 10 a fost Degas, in nr 14 este Vermeer

Am citit si alte numere de dinainte, de la 10 la 13 – toate absolut minunate, ma gandesc deja ce colectie frumoasa fac ele in biblioteca oricarui copil. E de abordat la scoala, la cluburile de lectura sau de scriere creativa. As face o lectie pentru fiecare pagina. Si poate fi folosita ca suport pentru toate disciplinele.

 

 

Interviu cu editorul revistei Fabulafia

Trebuia sa scormonesc putin, sa vad cine e acolo si sa aflu detalii despre revista. Am gasit-o pe Cristina Durică, editor Fabulafia. Nu o cunosc personal, doar am vorbit cu ea la telefon si cred ca e un editor fantastic. Reuseste sa puna pe cateva file o intreaga lume, aduna oameni care scriu si deseneaza extraordinar, umple pur si simplu un spatiu literar pentru copii cu revista aceasta indrazneata.

• Cand si de ce a aparut Fabulafia? Cine i-a gasit numele?

Prima aparitie a revistei a fost intr-un miez de toamna, la mijlocul lui octombrie 2015, dupa ce cateva luni isi testase alura intr-un format online. Titlul a venit din partea casei, ca un fel de generic unde putem afisa toate experientele copilariei.

• Cine lucreaza la ea, cine selecteaza textele si cum o face?

Revista are un nucleu de colaboratori constanti, si aici includem graphic designer-ul, redactorul si autorii rubricilor permanente, la care se adauga numar de numar alti creatori pentru a sustine sumarul revistei. Selectia textelor se face de catre editori, tinand cont de obiectivele revistei.

• Unele texte apartin unor adulti, altele unor copii. Cine poate trimite texte?

Pentru copii este foarte simplu, orice copil poate trimite un text scris si ilustrat sau nu de catre el, dar aparitia in revista este conditionata de “vitejia” imaginatiei lui. La adulti suntem in partea opusa, selectia apartine in totalitate redactiei, dar nu tinem cont de faima sau de alte repere efemere, ci primeaza calitatea stilistica, precum si cea tematica. De aceea veti intalni in paginile revistei nume deja cunoscute publicului, cu aparitii editoriale, dar si debutanti ale caror texte au convins.

•  Am vazut ca sectiunile sunt bine delimitate: poezie, proza, pagini in engleza si franceza, o pagina pentru stiinta si mestereli, curiozitati si pagini dedicate artistilor. Veti diversifica sectiunile sau e aceasta formula perfecta?

Trebuie sa facem o precizare: revista contine rubrici in premiera editoriala, nemaiaparand de-a lungul timpului in revistele pentru copii, iar fiecare numar a adus cel putin pana acum o noua rubrica. Nu ne propunem sa stagnam intr-o formula, fie ea perfecta sau nu, tintim doar o articulare convingatoare pentru a apropia publicul de un consum cultural.

•  Cate ceva despre ilustratii, sunt minunate! Cum alegeti cine si ce ilustreaza?

Fiecare artist are un stil personal, definit vizual si este ales in functie de semnificatia textului literar sau a rubricii pe care trebuie sa o ilustreze. Nu este nimic aleatoriu, ci doar un calcul estetic.

•  Cat lucreaza un ilustrator la astfel de desene? Desigur, desenele trebuie sa urmareasca ideea textului. Probabil ca mai este altceva dincolo de acest lucru, la ce se gandeste un desenator cand ilustreaza pentru copii?

Ca editori discutam constant cu ilustratorii pentru a stabili o abordare sugestiva a textului, dar in principiu lasam toata libertatea creativa artistului. Ideea principala este de a nu dubla textul, ci de a veni cu o imagine surprinzatoare. Timpul de lucru este o chestiune personala, fiecare dintre colaboratorii revistei avand ritmul sau propriu.

•  Unii dintre autorii textelor au si compozitii pentru adulti. E greu oare sa schimbi registrul si sa scrii pentru copii?

Nu stim cat de grea este schimbarea registrului, stim doar ce a raspuns un scriitor american contemporan: „A scrie pentru copii e ca si cum ai scrie istoria Bizantului in trei cuvinte”.

 

•  Cand un scriitor scrie pentru copii se gandeste la cum el cand era copil sau scrie din perspectiva sa de adult? Se intreaba ce le place copiilor din ziua de azi si insereaza acele lucruri in poveste sau lasa povestea sa urmeze un fir propriu?

A scrie indiferent pentru ce public, adult sau infantil, presupune un feroce si subtil rationament analitic. Taios ca un bisturiu. De la acest punct dureros talentul scriitorului duce povestea pe alte cai – mai labirintice, mai plastice –  spre public. Iar cititorul decide apoi de ce autor se leaga.

• Textele din Fabulafia sunt puternic legate de realitate, de cotidian. Chiar daca lunecarea in fantastic are loc, totul porneste de la zi de zi si tot aici se intoarce. E acesta un reper important pentru cititorii de azi?

Fictiunea are si ea calendarul ei. Orice roman de Jules Verne porneste de la o data precisa. Niciun autor, niciun cititor, nicio scriere nu exista in afara timpului. Putem scrie modern despre epocile trecute, si putem scrie arhaic pentru a balansa actualitatea, important este ca acea scriere sa aiba un mesaj coerent.

• Ce planuri de viitor sunt creionate pentru Fabulafia ?

Sa facem gimnastica intelectuala cu cat mai multi  copii. Este necesara, de asemenea, si recuperarea interesului parintilor pentru cultura fiindca o revista culturala este doar o particica din marele evantai al dezvoltarii unui copil. Noi, editorii si colaboratorii revistei, suntem produsul unor altor reviste pentru copii din alte timpuri, dar care ne-au deschis gustul intrebarilor, exclamatia cautarilor si nu in ultimul rand, ne-au ajutat in descoperirea de sine.

Am invitat pe parinti si pe copii, pe pagina mea de Facebook EmaLaScoala, sa adreseze intrebari unei reviste. A aparut doar una, iat-o mai jos:

• Cum arata oamenii care scriu si ilustreaza revista, ce studii au ei, poate unii sunt ingineri sau medici si totusi au ales alt drum?
• Raspunsul revistei: Cu aripi. Si a face o revista pentru copii nu tine de profesie, ci de pasiune.

Asadar, treceti pe lista de citit. Faceti un abonament , puteti achiziona si numere anterioare si dati-i un Like urias AICI. Ma gandesc sa o pun chiar pe lista de Craciun, cadou pentru copii si neaparat pe lista cu carti pentru sfarsitul anului. Iar intre timp sa citim din ea in clasa. Daca o aveti deja, daca ati citit-o, va invit sa ne spuneti parerea voastra.

Gasiti pe blog si alte recomandari de lectura: Poezii pentru copii – Cine a pus piper in mare?, Carti frumoase pentru clasa pregatitoare. 

Ema