Fara pedepse

A fi parinte se invata. Pe cuvant. E ca o meserie. Nu te nasti cu parentingul. Primele modele iti sunt parintii. Predai stafeta copiilor tai. Copilul meu mereu imi spune: Ai uitat cand ai fost copil? Hmmm. Cam da. Cred ca am multe momente pe care am vrut sa le uit. Am uitat momentele in care eram pedepsita. Voi ati fost pedepsiti?

Va propun un exercitiu. Hai sa intoarcem foaia. Sa dam o fila mai departe, nu inapoi, sa abandonam pedeapsa. Parintii isi pedepsesc copiii. Cel mai la indemana exemplu pe care il am si cel mai usor de inteles: Ai luat nota mica la testul de mate. Esti pedepsit! Nu mai ai voie pe tableta! (Sau… Nu mai ai voie afara. / Nu iti mai cumpar bicicleta. / Nu te mai duci in tabara. ) Ce legatura are tableta cu matematica? Ce legatura au prietenii din fata blocului sau gasca de prieteni de la scoala cu matematica? Nu au. Nu au si pedeapsa data nu ii va rezolva copilului problema si nici nu-l va face mai bun la mate.

Hai sa ne gandim: Sotia vine acasa si trebuie sa faca cina. (Se poate si in cazul sotului, nu vreau sa discriminez pe nimeni, e doar un exemplu.) Din diferite motive, sotia nu face cina (se ocupa cu altceva, nu are toate ingredientele, e foarte obosita…) Vine sotul: Nu ai facut cina?! Esti pedepsita! Nu mai ai voie in oras doua saptamani! Asa se intampla in familie? Nu, nu cred. Adultii nu se pedepsesc intre ei, dar adultii pedepsesc copiii. Ii pedepsesc deoarece adultii stiu ca au puterea. Eu te-am facut, eu te omor!, stiti asta, nu-i asa? Sau: Eu ma spetesc muncind ca sa ai ce pune pe masa si tu iei nota mica la testul de mate!

Pedeapsa nu rezolva problemele copiilor si nici macar nu-i invata minte. Cand e pedepsit, copilul  e furios, speriat, se simte neinteles, neajutorat. Cu toata furia si razvratirea in minte si in suflet nu va putea repara greseala din testul de la mate. Mintea sa va refuza sa se concentreze. Sufletul sau se revolta. Din pedeapsa in pedeapsa, copiii vor intelege ca parintii nu ii ajuta asa cum vor ei, nu ii asculta, nu ii trateaza ca pe niste persoane, ci ca pe niste vesnic dependenti. Rasplata banilor cu care se cumpara jucariile sunt, printre altele, notele de la scoala.

De aceea va propun un exercitiu: Sa-i invatam pe copii care sunt consecintele greselilor, sa le aratam ca e important sa fii responsabil si mai ales ca sunt foarte multe greseli care se pot repara. Sa-i invatam ca parintii sunt parinti nu ca sa pedeapseasca, ci ca sa inteleaga si sa ajute.

Copilul vine cu o nota mica la testul de mate.
1. Aflati cauza – Stati de vorba. De ce a gresit? Ce crede el? Care sunt cauzele? Fara sa ii sugerati raspunsul, poate veti descoperi ca a gresit din … eterna neatentie sau nu a inteles; cineva sau ceva l-a deranjat, l-a durut ceva sau pur si simplu nu a avut chef. (Nu, nu e bine ca nu a avut chef, dar sa fim seriosi, se intampla. Si daca elevul vostru va recunoaste asta, inseamna ca e sincer, stie sa se aprecieze si are incredere in voi.)
2. Care e consecinta? – Ce se va intampla cu greselile de la testul de mate? Ce sa faci ca sa le indrepti? Poate nu va raspunde din prima: Voi invata mai mult! Dar cu timpul va invata ca a exersa mai mult inseamna sa fii sigur pe tine si sa nu faci greseli.
3. Negociati si lasati-l sa ia decizia. Nu interziceti timpul de joaca, dar sugerati-i ca in loc sa stea 2 ore afara poate sta mai putin si poate rezerva timp pentru a exersa la mate. 2-3 probleme sau exercitii pe zi sunt de multe ori suficiente pentru a crea copilului siguranta ca poate. Dar asta trebuie sa se intample zilnic, asemeni unui obicei de spalat dintii si mai ales in cazul copiilor care sovaie la mate.
4. Consecinta nu inseamna pedeapsa, ci posibilitatea sa iti repari greseala. Copiii trebuie sa stie ca mai au o sansa. Dati-i un feedback, laudati-l pentru straduinta, pentru decizia buna. Nevoi sa ia singur o decizie, copilul va invata care sunt consecintele actiunilor sale.

Incercam? Sa-mi spuneti daca ati reusit. Acesta e planul meu pentru clasa a III-a.

Ema