Din nou despre homeschool. Imi place mult sa aflu povestile oamenilor care au inceput un drum prin abordarea homeschool. Intr-un articol anterior pe care il puteti citi AICI spuneam ca nu e usor pentru o familie nici sa ia decizia de a-l scolariza pe copilul lor acasa, nici sa sustina financiar sau din punct de vedere al timpului aceasta forma de scolarizare. Cu siguranta insa ca unele familii reusesc sa impace toate aspectele. Si asta e minunat. E minunat pentru ei, pentru copilul lor. Sa nu privim educatia homeschool ca pe o parte ce vine in competitie cu scoala traditionala. Ci ca pe un drept al fiecaruia, ca pe o alternativa ce se potriveste foarte bine unor copii.
Ana locuieste in Franta si a inceput de curand homeschooling cu copilul ei. In Franta legea permite instruirea in familie, fara constrangeri referitoare la metodele folosite cu singura conditie ca la 16 ani copilul sa fi atins cerintele si cunostintele definite de minsiterul educatiei.
The road less taken
Cand am decis ca vom face homeschooling aveam deja cel putin 3 ani in care ne gandisem la ce optiuni ni se ofera pentru copilul nostru supradotat iesit din tipare. Copilul declara sus si tare ca uraste scoala si ca ii este inutila, ca nu invata nimic nou acolo si merge degeaba. La scoala insa era un copil linistit, cu note mari care nu crea probleme, care parea cu capul in nori, dar care totusi, spre surprinderea invatatoarei si apoi a profesorilor sai, raspundea mereu corect la orice intrebare.
Stefan insusi ne-a explicat la 10 ani ca ar fi perfect daca ar putea sa invete acasa pentru ca in felul acesta va putea sa invete in ritmul lui, va putea avansa mai repede, fara sa repete de atatea ori fiecare mic element al lectiilor, fara sa faca 5 exercitii identice, fara sa reia subiectele la stiinte cand ar putea sa-si foloseasca acest timp studiind ce il interesa pe el, la nivelul de detaliu pe care il dorea.
O decizie buna cu un inceput greu
Primele saptamani de scoala au fost, ca intotdeauna, placute, in special datorita revederii cu colegii, dar foarte repede a fost evident ca decizia trebuia luata, incercarea scolii acasa a inceput in decembrie pentru a reda copilului bucuria de a trai. Poate ca pare exagerat, dar asta am simtit si noi, parintii lui, si chiar si sora lui mai mica. Stefan nu mai radea, era mereu trist, nu intelegea ce rost au oamenii pe pamant, ce rost are viata lui. Am decis ca nu avem ce pierde, daca nu va invata nimic, in cateva luni ne puteam intoarce la scoala.
Am decis ca nu ne vom indeparta foarte mult de programa oficiala, parea oricum un nivel minimal nu foarte greu de pastrat si vom adauga multe subiecte intersante pentru fiul nostru pe langa. Accelerarea catre niveluri superioare nu ni s-a parut utila pentru moment, nu are nici un sens sa dea BAC-ul la 12 ani chiar daca ar putea.
Homeschool – Copilul e implicat in toate deciziile privind educatia sa
Ne organizam cu ajutorul metodei Agile care ne este familiara dn viata profesionala, se preteaza foarte bine pe subiecte alese din programa scolara, avem criterii de succes pe fiecare task, estimam impreuna timpul necesar pentru fiecare subiect, iar Stefan urmareste timpul real care i-a fost necesar pentru rezolvarea fiecaruia. Copilul e implicat in toate etapele planificarii si poate propune proiecte sau refuza unele activitati, in special daca le considera superflue. Nu are totusi dreptul sa refuze subiecte din materia obligatorie pentru anul scolar in care declaram ca se afla, dar poate decide sa le faca in alta saptamana decat cea propusa de parinti.
Pentru ca are materii la care e mult mai avansat decat programa scolara, ca de exemplu stiintele sau engleza, studiaza din carti alese din materia de facultate sau citeste si rezolva teme din programa de literatura a tarilor de limba engleza.
Ce am descoperit in cele 4 luni de cand copilul nostru invata acasa?
As spune ca surprinzator chiar si pentru noi, parintii lui, este faptul ca nu refuza niciodata sa-si faca cele 4 ore pe zi de studiu asupra carora am cazut de acord. Mai protesteaza la unele, dar e parte a faptului ca este si el om si nu mereu isi doreste sa scrie sau sa faca probleme in loc sa citeasca sau sa reciteasca Harry Potter sau sa se joace cu Lego. La nivel de saptamana isi termina intotdeauna subiectele pe care le-am stabilit si le face serios.
Am descoperit ca este cu adevarat valida metoda de a-i testa cunostintele oral sau printr-un afis si ne declaram fericiti cu nivelul la care se prezinta.
Nu stim ce ne rezerva viitorul, dar putem sa declaram ca deocamdata pare a fi o alegere perfecta pentru noi acest drum mai putin batut pe care Stefan l-a identificat ca fiind al lui cand a citit poezia lui Robert Frost ”The Road Less Taken” si despre care el spune ca il va duce spre fericire pana la facultate.
Noi inca nu suntem la fel de convinsi de lungimea acestui drum, dar el ramane deschis.
Ana
Daca ai ceva de spus in privinta acestui subiect, lasa un comentariu.
Ema