Mi-e tare greu sa va vorbesc despre experienta mea cu elevii cu nevoi educationale speciale (CES). E un subiect atat de sensibil! Stiu ca e de mare actualitate si ca multi alti profesori au nevoie de informatii. In anii trecuti nu mi-a fost usor, nu stiam de unde sa incep, cum sa procedez. La tot ce am citit si invatat de la altii s-a adaugat experienta de zi cu zi, invatarea prin incercare si eroare, o permanenta tatonare a mai multor abordari. Si sunt departe de a avea o solutie. Va prezint mai jos un demers al meu, cu precizarea ca nu e o solutie ce poate functiona la elevii vostri. Voi trebuie sa selectati, sa adaptati, sa ajustati si sa vedeti cum functioneaza copiii din clasele voastre si apoi sa decideti ce se potriveste.
E important sa aiba initiativa
Nu va voi spune daca e fata sau baiat, ma voi referi la acest copil la modul general, este el-copilul. Dupa aproape 4 ani de stat impreuna, as zice ca abia acum incepe sa se descurce. In anii anteriori facea foarte putine lucruri singur, nu era independent. Acum bifeaza o multime de activitati la care are initiativa si la care nu mai asteapta ca eu sau colegii de clasa sa il ajute. Iar acesta este un progres urias.
Mi s-a spus ca functioneaza un sistem bazat pe puncte: de cate ori realizeaza o activitate, primeste o fata zambareata, un punct galben, un sticker. La noi nu a mers asa. Nici eu nu m-am putut tine de acest sistem si nici copilul nu dadea importanta cardului cu puncte. Au functionat foarte mult incurajarile, tinutul in brate, glumele, statul de vorba cu parintii. Au functionat foarte bine valorizarea in fata clasei si suportul colegilor.
Activitati adaptate
Gasiti sa descarcati formatul cu activitatile adaptate si folosite de mine AICI.
Pentru o mica parte din timpul petrecut la scoala nu primeste ceva diferit de ceilalti. Avem ore in care nu reusesc sa ma ocup in mod special de acest copil, sa stau langa el sa citeasca, sa scrie, sa rezolve ceva si de foarte multe ori nu vrea sa lucreze singur. Si atunci se tine dupa noi si asa am descoperit ca ii place foarte mult sa faca acest lucru. La activitatile noastre copiaza de la tabla, dar ii este de folos asa, sa fie prins in activitate si sa faca ce fac si ceilalti. Mai nou imi spune: Lasa-ma sa scriu si eu de pe tabla. Si asa a scris definitia substantivului sau termenii matematici la inmultire. Si pentru ca a functionat asa, il incurajez sa ni se alature, sa aranjeze in pagina, sa se concentreze pe scris.
Insa pentru momentele in care decid ca poate lucra singur sau am timp sa ma ocup de activitatea sa, primeste exercitii adaptate. In timp ce clasa lucreaza la ceva, noi doi stam si buchisim, il ajut sa formuleze propozitii, povestim, desenam sau rezolvam tot ce e de rezolvat. Tot anul acesta a inceput sa evalueze ce lucreaza ceilalti si isi da seama daca poate sau nu sa rezolve. Atunci imi spune: Mie imi dai altceva? Tot de anul acesta stau mult mai putin langa el si primeste mai mult de lucru singur. Acum il indrum la primul exemplu, isi da seama ce trebuie sa faca, iar cand vin sa il verific, vad ca a lucrat singur si un alt exercitiu.
Activitati in pasi mici
Nu i-am taiat din lectiile de sport, de religie, de engleza, de muzica sau arte ca sa lucram la matematica sau la citire. Niciodata nu am facut acest lucru. Desi uneori simt ca as vrea sa am mai mult timp pentru el, nu l-am luat de la alte activitati. Pentru acest copil e foarte important sa stea cu colegii lui, sa lucreze cu ei atat cat poate, sa fie acolo sa puna umarul. El nu e special in acest fel in cat sa ii reduc efortul, nu e diferit, nu primeste lucruri mai usoare la arte, muzica sau stiinte. Cand copiii au de realizat vreun proiect, un poster, ceva de prezentat in fata clasei, face aceeasi activitate si o prezinta la fel ca ceilalti. Cand jucam Kahoot, e acolo cu noi.
Lucram in pasi mici si cu pauze. Dupa fiecare exercitiu are nevoie de 2-3 minute in care sa stea. M-am gandit daca sa ramana sa lucram dupa programul de scoala, dar nu poate asa. Dupa ora 11 isi pierde concentrarea, e obosit. Dar lucreaza acasa cu parintii, dupa masa, temele pe care le primeste de la mine. Alternez exercitiile cu ceva de colorat sau de mutat obiecte (joc cu cartonase de exemplu), dar nu fac acest lucru tot timpul.
Calculatorul de buzunar e de folos la matematica
La matematica abia acum efectueaza singur operatii de adunare si scadere cu numere pana la 10. La numerele mai mari are nevoie de calculatorul de buzunar. Am incercat sa invatam inmultirea ca adunare repetata. Ne-am oprit doar la cea cu 2. Poate efectua adunari repetate la produsele mici, insa ii e greu sa adune pe 2 de 10 ori, de exemplu. La adunari si scaderi si-a format, mental o reprezentare cu axa numerelor si daca are de adunat 3+4, numara de la 3 inca 4 numere. La adunarea unui numar format din zeci cu un numar format din unitati, de exemplu 30+5, intelege algoritmul, poate rezolva pe moment un sir de exercitii, dar in ziua urmatoare are iar nevoie de explicatii. Ne-au fost de ajutor numararile pe obiecte, insa acum nu mai are rabdare. In formatul in care am strans fisele cu activitati veti gasi si o pagina cu siruri de cate 10 cerculete. Acelea ne-au fost de ajutor la adunari si scaderi.
Poate sa numere crescator si descrescator pana la 100, asaza numerele, le compara, rezolva exercitiile si compara rezultatele, rezolva probleme cu o aflare si foloseste calculatorul de buzunar pentru operatii. Sunt si continuturi foarte dificile, pe care nu le intelege si nu le poate aborda: aflarea termenului necunoscut, inmultirea si impartirea, fractiile, problemele cu 2 aflari, ordinea operatiilor, numerele mai mari decat 100.
Repetitie si rutina
La limba si literatura romana citeste, cu greutate, dar citeste, scrie singur, dar tot cu greutate si incet. Insa progresele sunt foarte mari si eu le vad. Poate alcatui propozitii, insa invariabil, toate propozitiile sale incep cu „Eu…”. Destul de rar se exprima in propozitii cand formuleaza un raspuns. Poate desparti in silabe si in scris si oral, sesizeaza sunetele. Sesizeaza si scrie usor grupurile ce, ci, ge, gi, dar nu si che, chi. Retine foarte putine detalii dintr-un text si ii e greu sa povesteasca. Dar tot sunt progrese. Am scurtat mult textele din manualul de citire si am compus exercitii mai usoare. Il sperie sa vada toate exercitiile pe o fisa, nu se mai mobilizeaza, asa ca ii decupez sarcinile si i le lipesc pe rand pe caiet.
Totul trebuie sa fie repetitiv, sa nu iesim din rutina. Fiecare mica schimbare il da peste cap si ne ia ceva timp sa proceseze, sa se obisnuiasca. Are sensibilitati senzoriale. Il deranjeaza zgomotele puternice, dar la muzica de multe ori canta cu noi sau face activitatile deoarece la muzica noastra totul e tare antrenant si interesant. Anul acesta a inceput sa bata si ritmurile, inainte nu isi atingea palmele. Si la flaut isi doreste sa cante, dar nu isi poate coordona degetele si nu are rabdare. Nu ii place sa atinga diferite materiale sau sa fie murdar. E sensibil la mirosuri si la gusturi, mananca putine feluri de mancare. Are probleme de coordonare de toate felurile si nu are finete. M-am tinut mult de el si am decupat impreuna coordonandu-i mainile intr-un fel in care nici eu nu stiam ca se poate sau ca pot eu face.
Fiecare copil se pricepe la ceva
E foarte bun la limba engleza. Ne da replici in engleza sau ne raspunde uneori in engleza. Intr-o zi, cand pe tabla rula un video cu ceva de mesterit, ne-am trezit ca ne citeste subtitrarea care era in engleza. Citea mai bine si mai curgator decat in romana. Atunci copiii au tacut cu totii dintr-o data si cand a terminat de citit, l-au aplaudat.
Se descurca foarte bine la orele de lucru manual, adica reuseste sa picteze sau sa realizeze un colaj. Asa cum am spus, are probleme de coordonare, insa cred ca dorinta de a realiza ceva e mult mai puternica si se mobilizeaza. Mai nou pliaza pana la un punct si foile de Origami. Si tot anul acesta, prin toamna am vazut, desface capacele tuburilor de culoare si le pune inapoi cand termina. Este uimitor cum face, deoarece la alte activitati de finete nu se mobilizeaza asa. Cred insa ca in timp va fi tot mai bun la partea de abilitati si ar putea fi un sculptor bun.
Tot mai des are initiativa si a inceput sa fie autonom la multe activitati: nu se incheie singur la sireturi, dar incearca cu fermoarul de la geaca. Inainte nu se incalta singur pentru orele de sport, acum face acest lucru din proprie initiativa si nu ma mai roaga sa il ajut. Intr-o zi am vazut cum ridica de jos lucrurile cazute ale unei colege si m-am bucurat tare mult, nu facea acest lucru.
Ce sa faceti voi cu elevii vostri cu CES?
Nu am niste sfaturi concrete. Nu consider ca drumul pe care il parcurg eu poate fi solutia ce se potriveste si altora. Nici nu consider ca fac ceva extraordinar, ceva ce nu ar putea face alti profesori. Pentru mine este o provocare pe care am primit-o fara sa stiu cu adevarat ce inseamna. Caut mereu sa gasesc solutii. Am zile in care imi este greu. Dar este piatra mea de incercare, testul meu de profesor. Datorez infinit de mult copiilor din clasa mea. Ei sunt uneori gelosi si imi spun ca vor sa petrec la fel de mult timp si cu ei, sa vin sa stau langa ei cand lucreaza la matematica. Dar sunt rabdatori, ma ajuta si se ajuta intre ei. Datorez infinit de mult parintilor copilului pentru ca il ajuta si acasa. Si tot infinit de mult datorez colegei mele logoped si colegei mele psiholog pentru ca suntem o echipa.
Ce sa faceti voi?
- Sa fiti curajosi si creativi.
- Nu invinovatiti pe nimeni, nu functioneaza asa.
- Nu va lamentati, nici asa nu functioneaza.
- Voi sau elevii vostri aveti o poveste care nu se potriveste cu a altora.
- Mergeti cu pasi mici, foarte mici daca trebuie. Propuneti-va obiective mici, tinte usor de atins.
- Muzica si lucrul manual, pictura, desenul ajuta foarte mult in lucrul cu copiii cu CES.
- Pastrati rutina.
- Adaptati, modificati, probati, incercati.
- Cautati sprijin in ceilalti elevi, la parinti, la colegii vostri din scoala.
- Da, va e greu. Da, va e greu si acesta e testul.
Daca aveti idei pe acest subiect, exemple de activitati adaptate, va invit sa scrieti un comentariu la acest articol.
Alte articole pe blog: Supermama, Borcanul cu fundite.
Ema
Bună seara!
Urmăresc cu interes postările dvs.
Și eu am în clasă un elev cu Ces din spectrul TSA.
Este acum în clasa a IV-a . Din clasa pregătitoare am fost alături de el. Acum copilul scrie după dictare propoziții simple, citește textele din manual , alcătuiește propoziții simple, aduna și scade fără trecere peste ordin, l-am învățat înmulțirea și împărțirea prin desen pentru a putea scrie răspunsul corect.
Scrisul este greoi, de tipar , deoarece mobilitatea mâinii este greoaie.
Va multumesc pentru comentariu! E tare valoros si important sa se stie ca putem reusi. Nu e usor, dar putem reusi.