Întrebări și înțelegerea textului: Turnirul întrebărilor

Sună cavalerește, nu e așa? Cine se luptă cu întrebări? Turnirul întrebărilor e un joc amuzant ce se poate aplica la orice lecție și la orice disciplină. Vă povestesc despre cum am jucat eu la clasă, cu elevii, acest joc. Deoarece implică puțină competiție, copiii s-au prins repede în activitate. Poate fi un moment de reactualizare sau consolidare a cunoștințelor, dar are și parte de improvizație, de spontaneitate.

 

Voi sunteți cavaleri!

Am aplicat jocul unui text: Fetița care l-a luat pe NU în brațe, de Octav Pancu-Iași. Două ore am folosit acest joc. În prima oră, după ce am citit și am discutat textul, i-am invitat pe copii să formuleze întrebări pe marginea acestuia. Pentru că se descurcau foarte bine, i-am provocat la jocul Turnirul intrebărilor. Am explicat ce înseamnă cuvântul turnir. Ei știau deja că e un cuvânt ce deseamna în evul mediu luptele dintre cavaleri. Azi se folosește pentru competiții de șah sau alte competiții sportive.

Iată cum se joacă: doi elevi au venit în fața clasei. Ei au formulat, pe rând, întrebări pe marginea textului citit. Cine nu mai avea idei sau avea nevoie de mai mult timp pentru a răspunde, mergea în bancă și în locul său venea un coleg.

În a doua oră jocul a fost cu o sarcină. Ca să îi pregătesc, ca să îi ajut, ca să le setez cadrul pentru joc, au primit ca temă, în ziua anterioară, să scrie câte șase întrebări pe marginea textului folosind cuvintele cine?, unde?, de ce?. Am verificat împreună și o parte dintre ei au citit întrebările. Când a venit momentul de joc, participanții au primit ca sarcină să formuleze întrebări despre text și să folosească un anumit cuvânt, de exemplu cine? După două runde, am schimbat cuvântul. A fost distracție, vă zic.

Cine câștigă la turnirul întrebărilor?

• Faptul că i-am spus joc a creat o atmosferă destinsă. Pentru că i-am spus turnir și copiii au primit rolul de a fi cavaleri, a fost amuzant și provocator pentru ei.
• Într-un timp foarte scurt am reușit să îi determin pe mulți copii să se implice și implicit am și verificat înțelegerea textului.
• Copiii au exersat formularea de întrebări.
• Provocarea a fost să rămână în text, să exploateze orice mic detaliu.
• O altă provocare a fost să fie spontani și inventivi. La un moment dat se fereau să repete întrebările.
• Provocarea pentru restul clasei a fost să se abțină la a corecta, a interveni, a comenta. Jocul implică, așa cum am zis, și spontaneitate și improvizație, după un timp e important ca spectatorii să accepte răspunsurile, nu să corecteze. Important e ca întrebările să fie corecte și cât mai mult pe subiect. Dacă se întâmplă să apară și una care nu are legătură în mod direct cu textul, nu e o problemă, de exemplu: Unde este tatăl fetiței?
• Sunt și copii care nu s-au implicat din diferite motive. Nu îmi fac griji. Dacă l-am fi jucat și a treia oară, probabil le-ar fi venit rândul, ar fi avut curaj. Pe de altă parte, de multe ori, simpla expunere la activitate le e de ajutor, sigur au prins ideea, au formulat poate și ei în gând măcar o întrebare, au avut exemplele colegilor.

Un joc pentru ore și un joc pentru pauze

Aveți în vedere că o astfel de activitate (dar poate fi vorba și de oricare alta) poate avea două sau trei momente, cu diferite grade de dificultate. La început, pentru că sunt luați pe nepregătite, copiii se vor feri să se implice, nu le vor veni ideile chiar dacă știu, se tem de eșec. La prima rundă vor participa cei care sunt îndrăzneți. E doar un joc, dar așa funcționează lucrurile. Nu vă așteptați ca toți să se implice, toți să fie entuziasmați, toți să știe sau să dorească să arate că știu.

Cei care nu se implică de prima dată primesc o altă șansă și un moment de pregătire. Așa funcționează ei și nu e nimic rău în acest lucru. La a treia etapă ar trebui să venim cu next level, ceva complicat, ceva diferit, ceva care îi scoate din zona de comfort. De exemplu: Formulați întrebări ca și cum ați fi un personaj din text, NU, și folosiți cuvântul unde?.

Chiar aș recomanda ca un joc de acest fel să fie abordat de 2-3 ori și chiar pe același subiect, deoarece în acest fel elevii își consolidează cunoștințele și își formează competențele de comunicare.

Turnirul întrebărilor poate fi un joc pentru orice altă disciplină: matematică, științe, istorie, muzică. Și, așa cum le-am sugerat eu elevilor, poate fi un joc ce se poate juca și în pauze: își aleg o temă (vacanța de vară, înghețata, mușuroiul de furnici, fotbal), își aleg un cuvânt și formulează întrebări.

Dacă aveți și voi idei de jocuri pe care elevii voștri le îndrăgesc, vă invit să le scrieți în comentarii.

Alte articole pe blog: Vrăjitorul din Oz, Povestea frindelului.

Ema