Istoria la clasa a IV-a: Cum îi ajut pe elevii mei să învețe la istorie

Clasa a IV-a vine cu câteva provocări și pentru învățător, dar și pentru elevi. În opinia mea, cele patru discipline: istorie, geografie, educație civică și științe aduc un volum foarte mare de informație și aduc noțiuni noi, abstracte, greu de înțeles de către copii. Devine la un moment dat o jonglerie din partea mea să reușesc să așez în mintea copiilor atât de multe concepte. În orarul de anul acesta am pus aceste discipline în 4 zile diferite, crezând că va fi util așa. Observ însă, la mijlocul anului școlar, că nu e util așa și nici nu am altă soluție. Vă prezint mai jos modul în care organizez lecțiile la istorie și ce strategie am ca să ne fie mai ușor și elevii mei să învețe cu folos.

Schema lecției la istorie

Studiul istoriei nu vine doar cu informații și concepte noi, ci și cu ideea că la istorie copiii trebuie să știe și cum să învețe. Volumul de cunoștințe e mare. Am pornit în a-i învăța cum să realizeze schema lecției și cum să facă o hartă mentală. Am făcut hărți mentale anul trecut, în clasa a III-a, copiii știu deja conceptul. La istorie aplicăm ce am învățat și la orele de literatură: delimitare pe fragmente, extragerea ideilor principale, stabilirea cuvintelor-cheie.

Eu văd istoria la clasa a IV-a ca o etapă de alfabetizare, ca o etapă pregătitoare pentru studiul istoriei din gimnaziu. Dacă acum elevii își însușesc un vocabular tematic, dacă se deprind a gândi în termeni istorici, le va fi ușor să aprofundeze studiul mai târziu.

La primele 2-3 ore am realizat eu hărțile, schema lecției, arătându-le copiilor cum leg informațiile una de alta, cum caut cuvinte-cheie, cum subiniez și cum scriu ceea ce e important. M-am folosit de culori, de aranjare în pagină, de liste, de marcatori grafici (săgeți, buline, steluțe, chenare). La următoarele ore am realizat schema împreună cu ei, mergând pas cu pas pe ce e important în lecție: E important anul? E de reținut numele localității unde a avut loc bătălia? Cum leg numele conducătorilor de faptele lor? De ce au procedat conducătorii într-un anume fel? Care sunt cauzele și care sunt consecințele?

Ultima etapă în folosirea schemei a fost să le prezint lecția pe baza celor scrise pe tablă. La sfârșit le-am arătat cum dezvolt o idee, cum explic un termen, cum leg noțiunile unele de altele.

Înțelegerea timpului istoric

Aceasta e una dintre provocările disciplinei: pentru noi, adulții, poate pare ușor și de la sine înțeles – pe vremuri, oamenii nu aveau drumuri asfaltate, telefon, duș, arme performante, încălțăminte care nu trage apă, magazine cu alimente. Au fost momente când ne-am tot oprit și am discutat astfel de aspecte minute în șir: Cum au ajuns oamenii la Nicopole? Dar la Vaslui? Cât de greu le-a fost? Cum se deplasau? Cât dura să meargă dintr-o parte în alta a țării? Cu ce mergeau? Ce mâncau pe drum? Ne-am uitat pe Google Maps să vedem cât durează un drum, pe jos.

La un moment dat, pentru copii a fost mai important să își clarifice ei între ei cum se deplasau turcii până la granița țării. De unde veneau? Cum rezistau atâta drum? Și cum mai reușeau să îi și învingă pe români? Nu erau obosiți? Ne-au fost de folos aici imaginile, am analizat câteva. Și am discutat mult.

Strategii și metode pentru studiul istoriei

Iată câteva abordări ce au funcționat la clasa mea.

• Observarea și descrierea unei imagini – De exemplu, elevii descriu îmbrăcămintea; ne gândim de ce domnitorii poartă anumite culori, de ce țăranii au alte culori. În tabloul luptei de la Posada am discutat despre obiectele pe care le aruncau românii de pe culmi și i-am rugat să argumenteze alegerea acestor obiecte. Unul dintre copii a spus: Doar nu aruncau cu portocale! și pe lângă atmosfera destinsă care s-a creat, mi-am dat seama că au înțeles.
• Compararea a două perioade apropiate
• Compararea cu perioada contemporană
• Învățarea prin descoperire – Extragerea detaliilor dintr-un text, dintr-o imagine / hartă
• Realizarea de liste – De exemplu lista strategiilor militare. Copiii au primit texte din care au extras mai multe idei de ținut minte. S-a potrivit de minune, deoarece am în clasă mulți băieți, iar partea de strategie e domeniul lor preferat.
• Lucrul cu harta
• Întrebări – închise/deschise, reproductive/productive – Realizez un mix de întrebări de-a lungul unei lecții. Verific acuratețea cu care au reținut informații. La istorie nu poți să bâjbâi după ani și după denimiri. Pe unele trebuie să le ții minte. Apoi le pun întrebări la care trebuie să explice, să argumenteze, să motiveze diferite aspecte.

Metode de prevenire a uitării

O oră pe săptămână pentru studiul istoriei nu e suficient. Elevii citesc din carte și rămân cu ceea ce povestim în clasă. Cei mai mulți nu caută mai departe alte informații. Ca să mă asigur totuși că nu uită ce au învățat, aplic și alte metode.

• Repetiție – Pentru că repetiția e mama învățării, îmi stabilesc momente mici de-a lungul altor zile, momente în care aduc în discuție diferite subiecte de la istorie. Spre exemplu, dimineața avem sondajul zilei. I-am întrebat ce domnitor aleg: Vlad Țepeș sau Ștefan cel Mare. După ce au votat, i-am rugat să argumenteze, să își explice alegerea. Am discutat puțin pe marginea răspunsurilor lor. Acesta a fost chiar un moment mic de tot, 5-8 minute, „rupt” din altă oră. Rup așa câteva minute la educație civică, la muzică, la literatură sau avem un moment înainte de începerea orelor, la 7.50, până se adună cu toții în clasă și se pregătesc pentru activități.

• Explică unui coleg – Atunci când explică celorlalți colegi, copiii își clarifică diferite aspecte. Ii las pe copii să predea câte un conținut. Ei se pregătesc, discutăm înainte, stabilim ce schemă realizează.
• Pauze lungi între conținuturi, apoi reluare. Pe principiul „Noaptea e un sfetnic bun.”, las pauze între diferite conținuturi. De exemplu, am vorbit în modulul 1 despre greci și romani, dar voi relua diferite idei sau cuvinte în modulele 3 și 4. Le reiau în sensul că îi întreb spontan dacă își mai amintesc cine era Zeus, ce înseamnă apeduct, cine au fost Romulus și Remus.
• Teste de antrenament – Elevii primesc întrebări și sarcini așa cum ar primi la un test. Ei pot rezolva aceste teste acasă, pot căuta informațiile în carte, se pot consulta unii cu alții. Testele acestea nu sunt notate, dar discutăm pe marginea lor. Le recomand să rezolve un test de 2-3 ori. E o metodă ce se folosește frecvent în studiul limbilor străine.
• Codul culorilor – Elevii mei folosesc foarte rar culorile și acest lucru mă îngrijorează. Îi încurajez ca pe caiete să sublinieze cu verde și portocaliu, să facă buline și steluțe, să tragă săgeți între informații și la toate acestea să folosească și culori. Deoarece am mai făcut acest lucru și în anul trecut, la alte discipline, unii dintre ei au deja un sistem al culorilor: cu verde sunt termenii noi, cu roșu sunt anii etc.

Ca o concluzie: Nu e ușor să predai istorie la clasa a IV-a. Dar e frumos și interesant. Am ocazia să îi antrenez pe copii cum să gândească și cum să învețe. Le este greu să facă un salt în timp și să identifice, așa cum precizează programa, cauze, consecințe, elemente care s-au schimbat. Le este greu pentru că vârsta și experiența de viață nu îi ajută. Ștefan cel Mare nu a vrut să plătească tribut turcilor. De ce să plătească tribut? De ce era așa pe vremea aceea? Ce învățăm noi de aici?

Dacă aveți metode și strategii care funcționează la clasa voastră în studiul istriei, vă invit să le scrieți în comentarii. Știu că unii colegi din țară au studiat în primele module doar istorie, având două ore pe săptămână, lăsând pentru ultimele module studiul geografiei, tot cu două ore pe săptămână. Oare e de folos așa?

Alte articole pe blog: Mici rutine la clasa a patra, Cum corectez caietele elevilor.

Ema