Sa va spun cum a aparut povestea soricelului de hartie la noi in clasa. Intr-o zi, pe cand ii laudam pe pagina mea de Facebook EmaLaScoala pe elevii mei ca in sfarsit reusesc sa scrie texte frumoase, m-a gasit Raluca. Mi-a lasat un comentariu despre cum procedeaza ea pentru a-i incuraja pe copii sa scrie. Mi-a spus ca are o idee si imi propune o activitate. Si de la idee la fapt nu a fost decat un pas. Nu m-am asteptat insa sa imi trimita materiale atent confectionate pentru toti elevii mei din clasa. Multumesc, Raluca si ma bucur mult ca te cunosc!
Seminte de poveste de pus in apa
Am primit plicuri cu seminte de flori cu idei de a incepe o poveste. Am primit pagini de desenat si pagini de scris. Semintele de flori le-am pus in apa si ele s-au desfacut. Pe fiecare floare era scris un cuvant: locul in care avea sa aiba loc povestea fiecarui copil. Textul trebuia sa aiba titlul Povestea unui soricel de hartie care locuia intr-o… Locatia rimeaza cu hartie. Asa au aparut o multime de locuri la care nici nu ne-am fi gandit: papetarie, librarie, farfurie, farmacie, palarie, cizmarie, casierie, benzinarie, tutungerie, cofetarie, berarie etc.
Povestea soricelului de la farmacie, librarie, cofetarie…
Ideea frumoasa este ca mai intai copiii au desenat locatia. Ca sa fie inspirati. Am discutat despre personaje, despre actiune, despre cum poate sa inceapa si sa se continue textul. Elevii mei sunt in clasa a doua. Nu este in programa scolara sa vorbim despre partile unei compuneri, dar prin semestrul doi am inceput sa le spun cum e cu introducerea si cu incheierea. De aceea pe foile pentru poveste unii nu au respectat paginatia stabilita acolo.
Uneori nu le-au reusit nici enunturile: ori erau prea lungi, ori erau alambicate. Soricelul nu avea nume sau nu stia ce sa faca la o vopsitorie. Copiii si-au amintit de cativa soricei celebri, asa ca ne-am uitat putin la Tom si Jerry si la Ratatouille ca sa vedem cum erau casele lor. Eu cred ca au reusit sa scrie povesti frumoase. Mai au greseli de exprimare sau de ortografie. Lucram la toate aceste aspecte.
In Lumea Povestilor cu Raluca
Cand povestile au fost aproape gata, am aratat Ralucai cateva poze si am rugat-o sa imi vorbeasca despre ea. Eu credeam ca e profesor.
Raluca Ardelean:
„Despre mine iti pot spune ca sunt un adult care a pastrat secretul pentru a intra ori de cate ori doreste in Lumea Povestilor si ca imi place sa fac asta ori de cate ori e posibil, singura sau impreuna cu copiii. Am coordonat 16 ani Cercul de scriere creativa de la Palatul Copiilor din Timisoara, apoi am iesit din sistemul de invatamant, dar continui sa lucrez cu copiii in ateliere si sa ii deprind cu gustul de a scrie povesti.
Credinta mea cea mai mare este ca orice copil este creativ, ca imaginatia si fantezia exista in fiecare dintre ei, difera, poate, doar procentul, ca aceasta inzestrare e un DAT nu un DAR. In timp, observand la copii procesul acesta de creatie, de a scrie si construi lumi imaginare, mi-am creat – e mult spus, o metoda, nici reteta nu e potrivit, nici tehnica- as spune un stil. Imbin mereu scrisul cu desenul, chiar cu bricolatul si craftul si nu ma feresc de joaca- pentru ca varsta la care se afla copiii cu care lucrez este varsta la care ei cred cu tarie ca ”Lumea e un miracol” (si sunt destui cei care vor sa le arate ca ”Lumea e adevarata” si sa-i bage in rationamente, abstractizari si alte procese cognitive pentru care nu sunt pregatiti).”
Gasiti materialele realizate de catre copii pentru Povestea soricelului de hartie intr-un film AICI. Ii multumesc Ralucai pentru toate paginile frumos pregatite si aranjate, pentru toti soriceii decupati si pentru ideea frumoasa.
Voi ce idei pentru scrierea creativa aveti? Va invit sa scrieti in comentarii cum lucrati cu copiii, ce va reuseste, ce activitati ii ajuta pe copii.
Alte articole pe blog: Idei mici pentru lectii mari, Spinner Game la comunicare.
Ema
M-a surprins atât de plăcut această poveste/acest proiect/această metodă! Vă trimit toată admirația mea pentru căutarile neobosite puse în slujba copiilor! Sunteți extraordinar(e)!
Bună! Eu lucrez cu preșcolari de 5-6 ani. Am un club de Storytelling o data la două săptămâni unde le citesc povești diverse. După aceea facem un desen legat de poveste sau decupăm și lipim un personaj, marionete pe bete de înghețată cu care să poată repovesti ei, ori facem un cântecel care are legătură cu povestea. Data viitoare urmează să le duc chiar personajul poveștii, din pluş, la clasă. Îmi place mult de tot să le văd fețișoarele atente și fascinate de ceea ce se întâmplă în poveste. Un copil mi-a spus ca ii plac poveștile pe care le aduc la gradi, alții au cerut părinților să le cumpere una dintre cărțile pe care le citeam la clasă ( vorbesc aici strict despre clasa cu care lucrez zi de zi). Cu cei din clasa mea am citit “Erus și Valea Răbdării “ și au fost foarte încântați! Nici nu mă așteptăm! Concluzia: copiii sunt dornici de povești dacă știi cum să-i atragi!