Mie imi place sa cumpar carti. Imi place sa le ofer cadou. Cand eram copil, nu am primit decat vreo 2-3. Insa aveam o biblioteca impresionanta si aveam carti pe care le citeam de 3-4 ori. Coperta cartii de fata m-a facut sa ma gandesc la faptul ca aceasta poate fi o carte pe care poti, ca si copil, sa o citesti de mai multe ori. Eu am cumparat-o sa o ofer cadou, dar am citit-o pana sa ajunga la altcineva.
Cartea e scrisa de David Walliams, un englez de-o seama cu mine, om de televiziune si teatru. Coperta e perfecta, spune esentialul cartii si e ochioasa.
Textul e usor, scris mare, potrivit pentru a fi citit de copii. Imi place si faptul ca formatul mic al cartii si scrisul cu caractere mai mari au permis ca o pagina sa nu para unui copil lunga si greu de citit. Nota 10 aici!
Din loc in loc cartea mai are si desene, schite, tabele… copilaresti. Sunt foarte haioase si realizte. Chiar par facute de un pusti.
Cartea e una politista. Ben, un copil de 11 ani, descopera ca bunica la care il lasau parintii in fiecare vineri, e o hoata renumita, specializata in furtul bijuteriilor. Probabil vor fi voci ce vor spune ca nu pot recomanda copiilor o astfel de lectura ce promoveaza … hotia. Dincolo de acest aspect, cartea e foarte bine scrisa, (traducerea e buna, cu cuvinte potrivite caracterului cartii ) plina de suspans, totul e punctat bine, totul e misterios atat cat trebuie, aventura e dozata, punctul culminant e bine plasat. Ben, viseaza sa devina instalator (asta nu am mai auzit, dar mi se apre original). Dupa ce descopera ca e ceva misterios in legatura cu bunica, incepe sa cerceteze si viata lui anosta de scolar semi mediocru se schimba si capata culoare.
Imi place ca Ben e prezentat exact asa cum imi par a fi copiii zilelor noastre: cu gandurile lui baietesti, cu temerile lui, cu visele sale indraznete, cu lumea sa proprie. Desigur ca Ben nu putea sa aiba doi parinti … parinti. Ai lui sunt cam nepasatori, il cam neglijeaza … Dar bunica! Bunica are ceea ce ii trebuie un baietel: mister, suspans. In cutia de biscuiti bunica tine bijuteriile furate de-a lungul vietii. Cand le insira pe podea, incep sa se desire povestile si aventurile bunicii.
Uneori limbajul ar putea fi o usoara problema. Stiu insa ca micii cititori s-ar distra. In fond literatura actuala suporta orice, e cat mai realista si in imagini si in vocabular.
Cred ca Bunicuta hotomana ar putea fi o lectura placuta chiar de la clasa I, dar pentru copii care stapanesc bine arta citirii, care cunosc sensurile multor cuvinte. De la clasa a II-a sau a III-a poate deveni, clar, o lectura necesara. necesara pentru stil, pentru caractere, pentru aspectul de mister, pentru suspans. Copiii pot fi invatati cum sa urmareasca firul logic, desfasurarea actiunii, dozarea faptelor.
Ma gandesc ce desene minunate ar face prichindeii mei de clasa I dupa o astfel de lectura. Si stiu vreo 4-5 care ar citi-o pe nerasuflate!
Poti cumpara cartea de pe site-ul Elefant – Bunicuta hotomana (in limba romana) sau in limba engleza de pe BooksExpress AICI. Merita a fi citita si in engleza. S-ar putea sa aiba mai multa savoare. Am gasit ca … Bunicuta are si CD-uri cu 5 povestiri! Suuuper . Merita ascultate.
Ilinca a citit cartea in aceasta dupa-amiaza.Dupa ce a inceput-o nu a mai lasat-o din mana.Multumim pt sugestie!Anca
Ma bucur mult ca i-a placut. Mai cautam si alte carti captivante.
Am avut-o la Clubul de lectură, acum vreo doi ani. Copiilor le-a plăcut foarte mult.