Ce facem cu scoala online?

Ce facem cu predarea online? Cu scoala online, cu invatarea online, cu digitalizarea? Totul a venit prea repede peste noi, cu un POC asurzitor. Pe partea de scoala, profesori, elevi, parinti – toti se descurca minunat. Se fac eforturi, chiar se fac, lucrurile se misca, usor, dar se misca. Nu se pot misca altfel, o masa mare de oameni trebuie angrenata, urnita si e ca si cum ai vrea sa pornesti imediat o roata uriasa si sa fie direct cu viteza. Trebuie sa si asteptam evolutia lucrurilor, efectele. Pana partea de sus a rotii va ajunge jos mai e si poate lucrurile vor merge ca unse abia dupa vreo doua rotiri complete, cand cu totii vor fi trecut prin tot felul de experiente si provocari.

Eu am invatat singura tot ce stiu. Dupa liceu si dupa facultate am invatat singura. Faptul ca acum vi se pare ca ma pricep pe ici pe colo e datorita faptului ca eu am invatat. M-a si prins partea aceasta digitala, e drept. Nu, nu am participat la niciun curs facut in secret. Inteleg prea bine cum e cu situatia actuala in care multi adulti se afla in fata unor provocari. Am experimentat si eu cand m-am aflat in strainatate si a trebuit sa invat de la zero o limba straina. Exact asa a fost: bajbaiala, eu nu pot, nu stiu, nu sunt in stare, m-am saturat. Cand ma aflam in fata medicului care imi turuia in limba lui si eu nu intelegeam o vorba… am fost exact asa: pe nicaieri, topica frazei nu mai avea nicio noima, subiectul si predicatul nu se potriveau, strecuram cuvinte si din alte limbi. A fost ceva de speriat!

Nu o sa va spun acum ca daca eu am reusit, veti reusi si voi. Nu am reteta succesului. Si nu sunt eu model de urmat. Fiecare face cum doreste si simte.

Primesc acum tot felul de mesaje. Deja impart pe expeditori in categorii: 1. Cum imi fac cont? 2. Te rog sa imi spui cum faci sa… 3. Incerc de trei zile si nu reusesc, oare unde gresesc? 4. Iti recomand sa incerci si aplicatia asta, mie mi-a placut. – Si poate as putea continua categorisirea. Nu asta e important. La fiecare ma aplec si explic, iar si iar, nu din faptul ca sunt eu generoasa, ci pentru ca asa as vrea sa mi se intample si mie daca as avea nevoie. De foarte multe ori, desi nu ma ocup in acel moment de partea online, deschid laptopul, verific si eu ce imi zic oamenii, le trimit print screen cu ce e la mine, ghidez pas cu pas. Nu mai spuneti ca sunt generoasa si buna. Fac asta pentru ca stiu ca asa se lucreaza in echipa, chiar cu oameni pe care nu ii cunosc si pentru ca asa pot chiar eu sa schimb ceva mai departe. Vorbim de ce putem schimba in invatamant; eu asa pot.

Profesorul devenit scolar

• Acestea nu sunt sfaturi pentru voi. Au ele adresarea aceasta la persoana a doua plural, dar ele sunt ceea ce mi-am spus de fapt mie si ceea ce continui sa imi spun. E doar un artificiu de compozitie ca vi le adresez acum voua.
• Daca veti spune ca nu prea va pricepeti la calculatoare, inseamna ca veti accepta cand elevii va vor spune ca nu prea se pricep la mate, chimie, istorie sau desen. Ce ii veti sfatui?
• Daca veti spune ca de la o varsta nu poti sa mai inveti calculatoare, asta inseamna sa ne plafonam cu totii, asta inseamna ca numai unii vor invata de la o anumita varsta in sus?
• Cei care se pricep au un talent anume? Credeti in a avea talent si a fi priceput la ceva? Atunci sa ii credeti pe elevii care nu au talent la ceva anume si sunt priceputi la altceva.
• A invata sa lucrezi la calculator sau sa predai online e ca orice alta invatare: necesita exersari, studiu individual, o anume curiozitate. Amintiti-va de cate ori au exersat elevii vostri literele, cate repetari au facut, de cate ori le-ati mai dat un exercitiu de facut pentru a intelege un concept.
• Daca aplici diferite metode in predarea ta la clasa din scoala, asa e si la invatarea online: schimba metodele, incearca, adapteaza, cauta altele, inventeaza daca trebuie. Ce se potriveste unui copil poate nu e potrivit pentru altul.

Long life learning? Acum e momentul

• Mi se spune: Noi nu suntem asa ca tine, nu ne pricepem. Doar nu credeti ca eu am stiut de la inceput sau ca am facut un curs special. Si nici nu mai am nici eu o varsta frageda. Am invatat singura tot ce stiu, apasand pe butoane, din aproape in aproape.
• Totul in jur e tehnologie: masina de spalat, computerul tomograf. Stim sigur ca medicul se va pricepe sa manuiasca aparatele. Mergem la spital cu convingerea asta. Probabil asa vin si elevii sau alti profesori la noi.
• Le cerem copiilor in scoala sa stie tot, sa fie buni la toate matetiile. Haideti, asta le cerem. Acum ni se cere noua sa fim buni la asta.
• Unii nu se adapteaza, nu pot face switchul acela, rasucirea imediata de la ceva la altceva? O, da, nu e deloc usor. Dar trebuie.
• Nu inteleg deloc antitezele astea de doi lei: oamenii se tem de virus, stiu ca e nevoie de izolare, dar tot ei striga tare ca de ce nu se deschid scolile, tot ei sunt nemultumiti de fiecare decizie luata.
• La scara mica, orice om a fost intr-o criza pe care a incercat sa o gestioneze. Acum se incearca asta in toate tarile, la scara mare. Ati observat ca orice decizie s-ar lua, lumea spune ca nu e buna?

Ne lipsea scoala online, chiar ne lipsea

• Scoala asta online e necesara. Acum. Asta trebuie sa intelegem. Ne-a prins nepregatiti. Asa e. Si ce sa facem? Sa stam asa nepregatiti?
• Internetul e cea mai mare biblioteca. Si cand ati fost ultima data la o biblioteca adevarata? Cum v-ati descurcat?
• Daca acum spuneti: Nu pot, nu vreau, nu imi place, nu mi se potriveste, nu am chef de scoala online, opriti-va o secunda, faceti un pas in spate si incepeti de aici: Pot, si eu pot, vreau, trebuie sa pot, voi incerca.
• Daca aveti un dispozitiv ce se conecteaza la internet, atat va trebuie. Totul e la un click distanta in adevaratul sens al cuvantului.
• Sa fim empatici si toleranti. Nu pot toti. Nu vor toti. Nu stiu toti. Nu au cum toti. – Cum pot sa ajut? Eu pot sa ajut. Probabil o fac deja cu multe. Cine are nevoie de ajutor?

Alte articole pe blog: Poate e timpul sa ai un blog, Instagram pentru profesori. 

Ema