Un tap, voind sa traiasca intr-o livada, fu silit sad ea printr-o apa rece ce curgea intre el si acea livada. Si fiindca n-avea incotro, se lasa in garla si incepu sa inoate.
Cand era el pe la jumatatea garlei, se pomeneste pe langa dansul cu un sarpe ca-i zice:
– Mai, tapule, ia-ma sip e mine sa ma treci la uscat.
– Mai, tapule, ia-ma sip e mine sa ma treci la uscat.
Tapul, temator, ii raspunse:
– Tu vezi ca abia pot sa-mi duc parul de pe mine, si tu mai ceri sa te iau si pe tine?
– Asa o fi; dara iata ca umblu sa ma inec, si atata prietenie nu pot gasi la tine?
– Tu vezi ca abia pot sa-mi duc parul de pe mine, si tu mai ceri sa te iau si pe tine?
– Asa o fi; dara iata ca umblu sa ma inec, si atata prietenie nu pot gasi la tine?
Tapul il lasa sa se urce pe dansul, si-si puse toate puterile ca sa inoate spre a iesi cu bine dincolo.
Sarpele, daca se vazu calare pe tap, incepu a se incolaci impregiurul gatului si a-l strange ca sa-l sugrume.
– Da’ ce faci, prietene? ca uite, nu mai pot rasufla si o sa ne inecam amandoi.
– Vezi ca mie mi-e foame; acum esti in mana mea si as vrea sa mi-o potolesc cu tine.
– Foame, foame; prieten, prieten; dara cu o mortaciune socotesti tu sa te indestulezi?
– Da’ ce faci, prietene? ca uite, nu mai pot rasufla si o sa ne inecam amandoi.
– Vezi ca mie mi-e foame; acum esti in mana mea si as vrea sa mi-o potolesc cu tine.
– Foame, foame; prieten, prieten; dara cu o mortaciune socotesti tu sa te indestulezi?
Asteapta nitel pana iesim la margine, si acolo sa-ti arati prietenia. Acum mai slabeste-ma din dragoste, ca sa pot inota.
Sarpelui ii placura vorbele ce auzi si, mai slabind pe tap din chingi, acesta isi puse toate puterile, mai inota ce mai inota si ajunse la uscat cu sarpe cu tot.
Pe cand inota, se gandea la prietenia sarpelui si incepu a nascoci la mijloace de a-si mantui viata.
Dupa ce iesira la uscat, tapul prinse a zice:
– Sarpe, tu mi-ai cerut prietenia, eu ti-am dat-o. M-am luptat cu primejdia si am iesit la uscat cu bine. Fa-mi si tu hatarul acum si da-te jos, ca sa ne masuram, cine este mai lung? Apoi ma vei manca in buna-voie.
– Ei, haide, de, sa nu zici ca nu ti-am fost prieten! Si dandu-se jos pe grumajii tapului, astepta sa se masoare cu dansul.
– Sarpe, tu mi-ai cerut prietenia, eu ti-am dat-o. M-am luptat cu primejdia si am iesit la uscat cu bine. Fa-mi si tu hatarul acum si da-te jos, ca sa ne masuram, cine este mai lung? Apoi ma vei manca in buna-voie.
– Ei, haide, de, sa nu zici ca nu ti-am fost prieten! Si dandu-se jos pe grumajii tapului, astepta sa se masoare cu dansul.
Tapul asta si voia. Cum il vazu jos, se repezi cu coarnele de sfarama capul sarpelui si-l strive calcandu-l cu copitele lui cele tari.
Dupa ce il vazu pus bine, intinzandu-l cat era de lung, zise:
– Vezi asa; mie imi place prietenia, dara sa fie dreapta. Ce erau incolaciturile alea
impregiurul grumazului meu? Piei acum cu prietenia ta cu tot, sa-ti auz de nume si sa te vaz cand mi-oi vedea ceafa!
– Vezi asa; mie imi place prietenia, dara sa fie dreapta. Ce erau incolaciturile alea
impregiurul grumazului meu? Piei acum cu prietenia ta cu tot, sa-ti auz de nume si sa te vaz cand mi-oi vedea ceafa!
Ema