Ce este gravitația? De ce cad obiectele și nu plutesc în aer? La ce ne ajută să știm că obiectele cad? Când cad pe gheață, sunt de fapt atras de forța gravitațională? O lecție la clasa întâi, începută de la poveste, trecută prin experiment și terminată cu întrebări.
Poveste scurtă cu o provocare
Mi-am stabilit obiectivele legate de următoarele competențe din programă: 3.1. Rezolvarea de probleme – Verbalizarea modului de rezolvare și realizarea unor experimente privind forța gravitațională și 4.1. Formularea rezultatelor unor observații.
Am pornit de la povestea din ziua trecută. Am învățat litera s mic de mână, folosind poezia Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu. Pe tablă aveam deja desenat un cuib cu păsărele, așa că am plasat în cuib un ou și am continuat povestea. Un vânt puternic a făcut ca, pe creangă, cuibul să stea într-o parte. Oul era în pericol să cadă. E o poveste foarte simplă, în câteva propoziții, însă face legătura între ceva despre care am vorbit ieri și aduce o întorsătură pentru a motiva învățarea de azi. De câte ori vin către copii cu o problemă de rezolvat, imediat se aprind spiritele, încep să forfotească ideile.
I-am întrebat pe copii ce soluții ar putea găsi, astfel încât oul să nu se spargă dacă va ajunge pe pământ. Ei și-au scris ideile pe bilețele autoadezive, le-au lipit pe tablă. Le-am citit și am discutat despre soluțiile găsite. Am remarcat cu toții că mai mulți copii au avut aceleași idei, semn că uneori noi gândim la fel: sub copac să fie o trambulină, pasărea să pună sub copac obiecte moi, precum fân, vată, paie. Doi dintre copii au considerat că un om ar putea să ajute.
I-am întrebat apoi pe copii de ce cade oul. Unii știau de forța gravitațională, alții au avut alte idei. Unde stă forța gravitațională? Cum acționează ea? Am vorbit despre cum și de ce cad obiectele și cum plutesc unele obiecte. Am explicat ce este gravitația și că a fost descoperită de Isaac Newton (le-am arătat poza lui și am vorbit puțin despre el). Matei știa și cum domnul Newton a descoperit gravitația, pe când stătea sub un măr.
I-am întrebat dacă și-au dat seama care e subiectul lecției. Apoi le-am spus care sunt obiectivele și ce activități vom face.
Un desen mic funcționează ca o ancoră vizuală
Am scris pe caiet titlul lecției și am desenat împreună cuibul cu ou și o pasăre. Am făcut acest lucru deoarece desenul funcționează ca o ancoră vizuală. În plus, îi ajută pe copii să expliciteze pe înțelesul lor un concept.
Următoarea activitate a fost un experiment. Acesta a presupus ca, în echipe, elevii să compare câte două obiecte, stabilind dacă unul cade mai repede și altul mai încet. De ce în echipe? Deoarece învățarea e mai trainică atunci când implică o componentă socială, atunci când copiii lucrează împreună, discută, încearcă, își dau cu părerea, își așteaptă rândul.
Mai întâi am făcut presupuneri. În dreptul fiecărui obiect, la presupuneri, am colorat cu roșu pentru obiectele despre care credem că vor cădea mai repede și cu albastru la obiectele despre care credem că vor cădea mai încet. De ce am făcut mai întâi presupuneri? Ca să vedem dacă știm deja ceva despre acele lucruri și pentru a vedea dacă experimentul ne confirmă sau nu ceea ce știm.
Au avut de comparat, două câte două, următoarele obiecte: un pom pom cu un bilețel colorat, o pană cu un pom pom, o căciulă cu o mănușă, un bănuț cu un bilețel de hârtie. Puteți descărca fișa folosită de noi AICI.
A fost distracție la activitatea cu experimentul. Distracție serioasă. Copiii s-au prins în joc. Am tot lăsat lucrurile să cadă, au comentat, au reluat. În dreptul căsuței cu experimentul ei au colorat iar rezultatul observațiilor sale.
La final am tras concluziile: Obiectele nu cad la fel, unele sunt mai grele, altele mai ușoare, forța gravitațională acționează diferit. Trebuie să le comparăm două câte două. Un pom pom poate să cadă mai repede decât o pană, dar mai încet decât un bănuț. Am scris pe caiet: Forța gravitațională atrage obiectele spre pământ. Am vorbit și despre astronauții din spațiu. Sunt multe filme care îi prezintă când plutesc în navele lor.
Cu ce rămânem după lecție?
Activitatea finală a fost un exit ticket: Scrieți o întrebare despre lecția de azi. De ce să scrie o întrebare? Pentru că o întrebare îți umblă prin minte, nu te lasă, îți dă de gândit. Pe de altă parte, din felul în care formulează întrebarea, îmi dau seama pe ce au pus ei accentul, ce li s-a părut important, cu ce au rămas neclarificat sau cum au gândit ei. De exemplu, George a scris: De ce are Pământul o putere așa mare (încât să ne atragă)? Nu e nevoie să răspund la aceste întrebări. Ora următoare putem porni de la ele, pot fi momentul de captare a atenție, momentul în care nu doar reactualizăm subiectul despre care am vorbit, dar și întoarcem activitatea spre motivația personală: Te-ai întrebat ora trecută de ce Pământul are o asemenea forță. Care ar putea fi explicația?
Le-am înapoiat copiilor bilețelele de la activitatea inițială. Împreuna cu cel final, acestea au fost lipite pe caiete, la lecția de față.
La ce ne ajută să știm de ce cad corpurile? Dacă vom da din greșeală peste vaza preferată a mamei, îi vom putea spune că nu noi suntem de vină, ci forța gravitațională care a atras-o spre pământ. Că s-a spart e altă poveste și are legătură cu lecția despre materialele din care sunt făcute corpurile.
Voi cum ați predat această lecție? Ce experimente ați făcut? Vă invit să lăsați un comentariu cu ideile voastre.
Alte articole de științe pe blog: Proiect la științe, Săptămâna Verde cu copaci.
Ema