Cât de mare e problema?

Elevii mei de clasa întâi au periodic un val de emoții care îi copleșesc. Sunt zile în care orice cuvânt și orice gest îi înfurie și chiar îi fac să plângă. După ce vorbim despre aceste momente într-o oră de dezvoltare personală, o perioadă se mai liniștesc lucrurile. Apoi trebuie să o luăm de la capăt, ca și cum rezervele lor se epuizează și e necesar să ne amintim cu toții cum să gestionăm situațiile dificile. Vă povestesc aici despre un instrument pe care îl folosim noi la clasă pentru gestionarea problemelor de către copii. L-am avut și anul trecut, la clasa pregătitoare. Acum l-am adus iar în atenție.

Ai nevoie de ajutor?

De obicei pornesc la astfel de ore de la câte o povestioară. De data aceasta am pornit chiar de la problemele din clasă. Le-am spus că am văzut că zilele trecute unii s-au supărat că nu au ieșit la tablă, alții că au pierdut un creion, alții că parcă s-au certat mai mult decât de obicei cu câte un coleg. Cât de mari sunt aceste probleme? Le puteți rezolva singuri? Aveți nevoie de ajutor? De ce aveți nevoie de ajutor și cine să vă ajute? Vă poate ajuta un coleg, puteți gestiona singuri sau e nevoie să intervină un adult?

Termometrul problemelor noastre

Pentru această am adaptat o fișă după niște modele găsite pe internet. Găsiți acest subiect și pe Twinkl.

Le-am dat copiilor o fișă cu un termometru și le-am povestit că atunci când ne înfuriem, simțim că ne clocotește sângele. Și chiar așa se întâmplă, inima bate mai tare, pompează mai mult sânge, acesta circulă mai repede, ajunge la creier. De aceea ne înfuriem, simțim că nu mai putem respira, ni se înroșesc obrajii. De aceea, treapta cea mai de sus a termometrului e zona de Pericol! și am colorat-o cu roșu. Am stabilit ce situații se pot afla acolo și ce facem pentru a le gestiona.

Așa am procedat cu fiecare zonă și pentru fiecare am folosit o altă culoare. Ne-a ieșit un curcubeu!, au spus ei la final. Un curcubeu al emoțiilor. Am discutat mult despre tot felul de situații și întâmplări. Fiecare a scris cel puțin o problemă la zona potrivită pentru el. Din discuții a apărut firesc ideea că, uneori, ceea ce e o problemă pentru unii poate să nu fie ceva dificil pentru alții. Au apărut și exagerări, adică situații pe care copiii le-au trecut la zona de pericol. E adevărat, uneori simțim că așa e, însă e necesar să nu exagerăm. Nu toate situațiile dificile sunt un pericol. Dacă integritatea nu ne e amenințată, nu e o zonă de pericol, e o problemă ce ne supără tare și e necesar să căutăm soluții. Am avut și situații în care copiii au minimizat problema și am discutat mult și aici despre când cerem ajutorul unui adult.

Rezolvarea problemelor acasă

Le-am vorbit și părinților elevilor mei despre activitatea noastră. Le-am recomandat ca și acasă o astfel de fișă să stea la vedere și copiii să își dea seama ușor căt de mare e problema lor, dacă o pot gestiona singuri sau au nevoie de un adult. Găsiți fișa mea AICI.

La această activitate am în vedere, din programa școlară, competențele care se referă la identificarea și asocierea emoțiilor. La clasa întâi, spre exemplu, competența 2.1. Asocierea emoțiilor de bază cu elemente simple de limbaj nonverbal și paraverbal și 2.2. Transmiterea unor mesaje verbale și nonverbale simple despre propriile experiențe de viață.

Văd util ca această lecție să se continue cu alte 2-3 lecții despre cum găsim soluții și cum ne liniștim. Îmi vine în minte jocul „Din nefericire…/ Din fericire…”, joc în care găsim o situație și o transformăm dintr-un caz negativ, pesimist, în unul optimist. De exemplu: Din nefericire plouă. Din fericire mi-am luat umbrela. La Editura Frontiera este si o carte pe acest subiect, Din fericire, De Remie Charlip, AICI.

Ce activități ați realizat sau vedeți potrivite pentru gestionarea problemelor de către copii? Vă invit să scrieți în comentarii ideile voastre.

Alte articole pentru orele de dezvoltare personală găsiti pe blog: Ora de dezvoltare personală la pregătitoare, Cinci jocuri.

Ema